O echipă de cercetători de la Universitatea din Copenhaga a descoperit o schimbare genetică majoră în rândul populațiilor europene din timpul Neoliticului, acum aproximativ 5.000 de ani. Analiza ADN-ului antic extras din rămășițele umane dintr-un mormânt din Franța sugerează un declin demografic urmat de o înlocuire a populației. Descoperirile oferă noi perspective asupra misteriosului fenomen cunoscut sub numele de „declinul neolitic”, o perioadă de implozie a comunităților europene.
Misterul populațiilor dispărute
Declinul neolitic, care a avut loc în jurul anului 3000 î.e.n., a reprezentat o perioadă de turbulențe pentru populațiile umane din Europa. Creșterea populației și dezvoltarea agriculturii au fost urmate de o scădere dramatică în multe regiuni. Oamenii de știință au propus diverse teorii pentru a explica acest declin, dar cauza exactă a rămas neclară. Mormântul descoperit lângă Bury, la nord de Paris, a oferit un punct de plecare pentru cercetări aprofundate. Aici, sute de indivizi au fost îngropați în două faze distincte, separate de un interval de timp în care nu au avut loc înmormântări.
Analiza genetică a 132 de indivizi din ambele faze a dezvăluit o ruptură genetică clară. Oamenii din prima fază nu erau înrudiți genetic cu cei din a doua fază. Această schimbare bruscă sugerează o perturbare majoră care a dus la dispariția unei populații și la sosirea alteia. Cercetătorii au observat, de asemenea, o rată neobișnuit de mare de decese premature în prima fază, un tipar care nu este caracteristic populațiilor sănătoase.
Posibile cauze ale colapsului
Motivul pentru care comunitățile europene s-au prăbușit a rămas un mister. Totuși, analiza ADN-ului antic a oferit unele indicii. S-au detectat urme de ADN ale unor bacterii patogene, inclusiv Yersinia pestis, agentul cauzator al ciumei bubonice. Prezența acestui agent patogen sugerează că bolile infecțioase ar fi putut contribui la declinul populației. De asemenea, datele de mediu indică faptul că pădurile au început să se extindă în această perioadă, ocupând terenurile agricole, ceea ce ar putea reflecta o scădere a activității umane.
Înainte de declin, persoanele îngropate erau strâns înrudite, indicând o comunitate unită formată din grupuri familiale. După declin, relațiile genetice au fost mai slabe, sugerând o populație mai dispersată. Aceste observații sugerează o populație sub presiuni multiple, posibil din cauza bolilor, foametei sau conflictelor, urmată de o înlocuire a populației.
O perioadă de schimbare majoră
Cercetările recente oferă noi perspective asupra unei perioade critice din istoria Europei. În timp ce cauza exactă a declinului neolitic rămâne neclară, dovezile genetice și arheologice susțin ipoteza unei perioade de perturbare majoră. Studiul subliniază importanța analizei ADN-ului antic în înțelegerea evenimentelor din trecut.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature Ecology & Evolution.
Sursa: Descopera
