Conform Digi24: Cercetătorii au descoperit că o singură modificare genetică minoră într-o proteină virală poate fi cheia transmiterii coronavirusurilor de la lilieci la oameni, deschizând noi perspective asupra mecanismelor bolilor infecțioase emergente. Un studiu recent, desfășurat de echipe internaționale de la Universitatea din California, San Francisco (UCSF), Mount Sinai, Institut Pasteur și Fred Hutchinson Cancer Center, analizează cum agenții patogeni care circulă la animale pot sări la oameni, adaptându-se pe parcurs la sistemul imunitar diferit al speciilor.
Studiul se concentrează pe SARS-CoV-2, virusul responsabil pentru pandemia de COVID-19, și pe un coronavirus înrudit, denumit RaTG13, care infectează în mod natural liliecii. Prin compararea interacțiunii acestor două virusuri cu proteinele sistemului imunitar din celulele pulmonare umane și ale liliecilor, cercetătorii au identificat o componentă virală esențială: proteina OrfB9.
Proteina OrfB9, o piesă de rezistență în transmiterea virală
Varianta proteinei OrfB9 din SARS-CoV-2 diferă de cea din RaTG13 printr-un singur aminoacid dintr-un total de aproximativ 100. Această diferență microscopică pare să aibă consecințe majore. În celulele umane, forma OrfB9 din SARS-CoV-2 are capacitatea de a dezactiva un mecanism de semnalizare al sistemului imunitar, permițând virusului să se multiplice neîngrădit. În contrast, în celulele de liliac, varianta OrfB9 din RaTG13 activează o proteină de apărare imunitară, contribuind la limitarea răspândirii virusului în organismul gazdă.
Experimentele cruciale au fost realizate pe primele linii celulare pulmonare obținute în laborator din celule de liliac mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), o specie prezentă și pe teritoriul României. Acest context biologic specific a permis o analiză detaliată a mecanismelor moleculare implicate în interacțiunea viral-gazdă.
Semnături moleculare și potențialul de avertizare timpurie
Dr. Nevan J. Krogan, director al Quantitative Biosciences Institute (QBI) și autor principal al studiului, subliniază importanța acestor descoperiri. „Diferența dintre un virus care rămâne la lilieci și unul care ajunge la oameni și provoacă o boală cu consecințe catastrofale poate fi determinată de modificări genetice remarcabil de mici”, a declarat Krogan.
Prin analiza interacțiunilor dintre proteinele virale și cele ale gazdelor în cazul a două virusuri și două specii diferite, cercetătorii au reușit să identifice semnături moleculare care ar putea fi asociate cu riscul de transmitere inter-specii. Aceste informații sunt considerate vitale pentru dezvoltarea unor sisteme de avertizare timpurie, capabile să identifice virusurile cu potențial pandemic înainte ca acestea să ajungă la populația umană. Studiul a fost publicat în revista științifică Cell Host & Microbe.
Liliacul mare cu potcoavă, o specie importantă pentru cercetare, se găsește și în diverse regiuni din România, inclusiv în zone carstice și deluroase din Munții Apuseni, Banat, Oltenia, Dobrogea, precum și în sudul și vestul Carpaților, fiind prezent în numeroase sisteme de peșteri din Transilvania și Crișana.
Sursa: Digi24
