Conform Descopera: Lumea a cunoscut o epocă de AUR a diversității lingvistice, când se vorbeau zeci de mii de limbi, sugerează un studiu recent publicat în revista Science. Cercetătorii estimează că acest apogeu lingvistic a avut loc în urmă cu aproximativ 1.000 până la 3.000 de ani.
Contrar opiniei comune, care plasează declinul lingvistic masiv odată cu expansiunea colonială europeană de acum 500 de ani, studiul indică faptul că pierderea limbilor a început mult mai devreme. Consolidarea statelor și a imperiilor multinaționale din antichitate a marcat începutul acestui proces. Expansiunea marilor civilizații, precum Imperiul Roman, a impus limbi, culturi și structuri politice dominante, ducând la asimilarea și, implicit, la dispariția treptată a multor limbi vorbite de comunități mai mici.
Astăzi, limba vorbită și cea a semnelor însumează aproximativ 7.600 de limbi. Cercetătorii subliniază însă că acestea reprezintă doar o fracțiune din imensa diversitate lingvistică ce a existat de-a lungul istoriei umane.
Reconstruirea diversității lingvistice preistorice
Pentru a estima numărul limbilor vorbite înaintea apariției scrisului, acum aproximativ 6.000 de ani, echipa de cercetare a utilizat o combinație de date etnografice, estimări ale populației preistorice și modele statistice avansate. Analiza a vizat perioada Holocenului, începând cu aproximativ 12.000 de ani în urmă.
Pe baza datelor colectate de la 171 de societăți de vânători-culegători și pescari, alături de estimări ale populației globale între 4,4 și 7 milioane de oameni la începutul Holocenului, cercetătorii au calculat că la acea vreme se vorbeau probabil între 4.500 și 6.200 de limbi.
Apogeul lingvistic și declinul ulterior
Pe măsură ce agricultura s-a răspândit și populațiile au crescut, diversitatea lingvistică a înregistrat, de asemenea, o creștere. Modelele elaborate de echipă indică o expansiune constantă a numărului de limbi pe parcursul mai multor milenii, atingând un vârf estimat la zeci de mii de limbi în urmă cu 1.000 până la 3.000 de ani. Această perioadă este descrisă ca fiind „epoca de AUR” a diversității lingvistice globale.
Profesoara Claire Bowern de la Universitatea Yale, unul dintre autorii studiului, a declarat că aceste concluzii demonstrează modul în care evoluțiile istorice și politice mai ample au modelat limbajul de-a lungul timpului. „Limba nu este izolată de curentele politice”, a afirmat Bowern. „Munca noastră demonstrează că putem folosi tiparele din limbaj pentru a reconstrui evenimente demografice majore pe parcursul mileniilor. De asemenea, arătăm că această dinamică a fost o fațetă a istoriei umane pentru o perioadă mult mai lungă decât se credea anterior.”
Perioada de înflorire lingvistică s-a încheiat odată cu ascensiunea statelor centralizate și a imperiilor multinaționale. Expansiunea acestora a dus la răspândirea limbilor dominante, a culturilor și a instituțiilor, contribuind, inevitabil, la declinul și, în cele din urmă, la dispariția multor comunități lingvistice.
O nouă perspectivă asupra evoluției limbajului uman
Studiul subliniază că, deși colonialismul european a accelerat procesul de pierdere a limbilor în ultimele secole, acesta nu a fost punctul de pornire, ci mai degrabă o continuă a unui tipar de declin lingvistic mult mai vechi.
Pierderea a unui număr atât de mare de limbi a influențat, de asemenea, structura lingvistică a celor care au supraviețuit. Cercetătorii sugerează că limbile moderne sunt rezultatul unui blocaj istoric major, iar unele trăsături lingvistice care par răspândite la scară largă ar putea fi pur și simplu moștenite de la populații care s-au extins cu succes, fără a reflecta neapărat un avantaj comunicativ intrinsec.
Descoperirile aduc o perspectivă nouă asupra evoluției limbajului uman și au implicații directe asupra eforturilor de conservare a limbilor amenințate cu dispariția în prezent. Autorii studiului argumentează că pierderea limbilor nu a fost niciodată inevitabilă, iar înțelegerea forțelor istorice care au determinat acest proces ar putea ghida viitoarele inițiative de protecție lingvistică.
Studiul a fost realizat în colaborare de Universitatea Yale, Universitatea Pompeu Fabra, Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționistă, Universitatea Texas din San Antonio și Institutul Santa Fe.
Sursa: Descopera
