Europa vrea să își asigure suveranitatea digitală, dar specialiștii avertizează că strategia ar putea fi greșită. În loc să se concentreze pe reconstrucția infrastructurii vechi, Uniunea Europeană ar trebui să participe activ la ecosistemele digitale globale, acolo unde companiile viitorului își fac apariția. Aceasta este concluzia unui articol de analiză care atrage atenția asupra unei posibile erori de direcție.
Reconstrucția trecutului, o strategie ineficientă
Argumentul principal al eforturilor europene de a obține suveranitatea digitală este simplu: am ratat ultimele inovații, devenind prea dependenți de infrastructura dezvoltată în altă parte. În încercarea de a remedia această situație, se pune accentul pe replicarea sau înlocuirea tehnologiilor existente. Cu toate acestea, specialiștii consideră că această abordare este orientată spre trecut.
Majoritatea dezbaterilor despre suveranitate se concentrează pe tehnologii și platforme deja existente, cum ar fi furnizorii de cloud, sistemele de operare și software-ul de productivitate. Ideea de a le replica sau înlocui este considerată a fi o strategie depășită. Adevărata valoare și capacitate de inovare se vor dezvolta în tehnologii și modele de afaceri care încă nu se încadrează în categoriile actuale. Din acest punct de vedere, concentrarea pe controlul infrastructurii de ieri, în timp ce aceste categorii se definesc în altă parte, este mai degrabă o diversiune decât o strategie eficientă.
Ecosistemele digitale, cheia succesului
Viitoarele companii dominante nu se vor construi în structuri izolate, ci în ecosisteme. Codul sursă deschis la nivel global este unul dintre cele mai puternice mecanisme pe care omenirea le-a dezvoltat pentru a construi rapid aceste ecosisteme. Acesta reduce costurile experimentării, accelerează difuzia ideilor și permite companiilor nou create să atingă o scară semnificativă mai rapid decât orice alternativă închisă sau limitată la o singură țară.
Succesul platformelor de software din ultimele două decenii confirmă această teorie. Întrebarea pentru Europa nu este dacă ecosistemele contează, ci dacă dorește să joace un rol de lider în dezvoltarea lor. O colaborare deschisă și globală permite capitalului și talentului european să se concentreze pe domenii emergente, unde terenul este încă propice dezvoltării. Acesta este modul prin care se pot evita investițiile inutile în infrastructuri fundamentale deja existente.
Interdependența, motorul inovației
Există o perspectivă asupra suveranității orientată spre viitor, care merită luată în considerare. Aceasta pornește de la observația că interdependența, gestionată în mod corespunzător, este modalitatea prin care inovația se multiplică. Companiile de tehnologie americane, de exemplu, nu au prosperat construind totul de la zero. Ele au reușit tocmai pentru că s-au bazat pe un substrat global de software cu cod sursă deschis, standarde transparente și cercetare comună.
Pentru a atinge succesul, Europa nu ar trebui să încerce să recreeze succesele din trecut. Adevărata oportunitate constă în a conduce inovația de mâine. Un continent care a prosperat datorită colaborării și intereselor interconectate înțelege că implicarea profundă în ecosistemele partajate de software nu este o dependență, ci un avantaj. Aceasta este modalitatea prin care un număr relativ mic de oameni talentați, dintr-o companie relativ mică, poate construi ceva folosit de întreaga lume.
Obiectivul nu este de a închide internetul european sau de a impune companiilor europene să utilizeze software european, indiferent de calitate sau cost. Scopul ar trebui să fie crearea condițiilor pentru ca firmele europene să construiască software-ul de care toată lumea va alege să depindă. Aceasta implică investiții în comunitățile de dezvoltatori, în participarea la codul sursă deschis, în instituțiile de cercetare care le susțin și într-un mediu de reglementare care să permită companiilor nou create să crească fără a fi supra-reglementate.
