Conform G4Media: Băncile centrale europene, inclusiv cea a Olandei, își retrag masiv rezervele de AUR din Statele Unite și Canada și le mută în centre financiare mai accesibile, precum Londra. Mutarea a aproximativ 86 de tone din cele 313 tone de AUR deținute de Olanda în America de Nord a fost justificată de Banca Centrală Olandeză ca o măsură de pregătire sporită pentru „crize severe” și pentru a asigura o „disponibilitate ușoară pentru utilizare într-o situație de criză”. Decizia vine pe fondul intensificării tulburărilor geopolitice globale și a tensiunilor comerciale.
Mișcări strategice de AUR pe fondul incertitudinii globale
Franța și-a retras, de asemenea, rezervele de AUR din SUA la începutul acestui an. Bundesbank din Germania a finalizat, în 2016, transferul a peste 216 tone de AUR din depozite externe, inclusiv 111 tone din New York și 105 tone din Paris. Această strategie de apropiere a activelor prețioase de țară este un ecou al măsurilor luate în timpul Războiului Rece, când unele bănci centrale europene și-au mutat aurul la New York.
Factorii care determină deciziile băncilor centrale
Deși războaiele și tensiunile comerciale au contribuit la aceste decizii, nu au fost singurii factori. Inflația, ratele dobânzilor și posibilitatea de a tranzacționa rapid aurul în locuri precum Londra au jucat, de asemenea, un rol important. Joseph Cavatoni, strateg senior de piață la Consiliul Mondial al Aurului, subliniază că băncile centrale devin mai educate în gestionarea activelor de rezervă și în maximizarea valorii acestora. Aurul olandez retras din SUA și Canada se află acum în seifurile Băncii Angliei, un centru comercial recunoscut la nivel mondial.
Guvernatorul băncii centrale olandeze, Olaf Sleijpen, a declarat: „Ne așteptăm să nu fie nevoie să le folosim niciodată, dar trebuie să ne consolidăm rezistența și pregătirea”. Londra este considerată ideală pentru tranzacționarea rapidă a aurului în perioade de criză, iar Banca Angliei, cu aproximativ 400.000 de lingouri în custodie, este un depozitar popular. Totuși, băncile centrale își diversifică din ce în ce mai mult locurile de depozitare.
Mutarea fizică a aurului este o opțiune, dar companiile specializate în transporturi internaționale, precum Brink’s Global Services, au observat o cerere crescută din partea băncilor centrale. O metodă eficientă implică vânzarea aurului într-o locație și achiziționarea lui în alta în aceeași zi, evitând astfel transportul fizic.
Creșterea importanței aurului ca activ de rezervă
Investițiile în securitate fizică și infrastructură pentru depozitarea aurului acasă pot fi costisitoare, în special pentru băncile centrale mai mici. Aceasta contribuie la popularitatea centrelor de depozitare internaționale. În ultimii patru ani, băncile centrale au acumulat, în medie, 1.000 de tone de AUR anual, o creștere semnificativă față de media de 500 de tone din deceniul precedent. Această tendință, care a debutat după criza financiară globală din 2008, se preconizează că va continua.
Prețul aurului a înregistrat o creștere spectaculoasă în ultimii ani, atingând maxime istorice, parțial datorită statutului său de „activ refugiu” în perioade de turbulențe financiare și geopolitice. Deși prețul a scăzut ușor față de vârful atins la începutul anului, rămâne la un nivel ridicat istoric. Goldman Sachs prognozează o creștere a prețului aurului la 4.900 de dolari pe uncie troy până la sfârșitul anului 2026, cererea din partea băncilor centrale fiind un factor cheie în această evoluție.
Sursa: G4Media
