Abolirea dreptului de veto în cadrul Uniunii Europene pentru deciziile de politică externă a devenit un subiect de dezbatere intensă, în special după rezultatele alegerilor din Ungaria. Ministrul de externe german, Johann Wadephul, a fost unul dintre cei care au susținut public necesitatea acestei schimbări. El a propus eliminarea principiului unanimității, înlocuindu-l cu votul prin majoritate calificată. Această tranziție ar putea permite o acțiune internațională mai eficientă din partea UE, mai ales în contextul actual.
Implicațiile schimbării regulilor de vot
Schimbarea la votul cu majoritate calificată în Consiliul UE presupune îndeplinirea a două condiții. Este necesar ca cel puțin 55% dintre statele membre să voteze pentru o propunere, ceea ce înseamnă 15 din cele 27 de state membre actuale. În plus, statele membre care susțin propunerea trebuie să reprezinte cel puțin 65% din populația totală a UE. Johann Wadephul a subliniat că experiența recentă, în special în ceea ce privește ajutorul pentru Ucraina și sancțiunile împotriva Rusiei, justifică o astfel de schimbare.
Obstacole în calea reformei
Dreptul de veto al fiecărui stat membru este aplicat în domenii sensibile, precum politica externă și de securitate comună, extinderea UE, finanțele și anumite măsuri în domeniul justiției. Eliminarea acestui drept ar putea întâmpina rezistență din partea unor state membre care doresc să își mențină controlul asupra deciziilor de politică externă. Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a exprimat dorința ca UE să aibă mai multă putere asupra guvernelor naționale în luarea deciziilor de politică externă.
După alegerile din Ungaria, s-a speculat că UE ar putea ajunge la un consens mai rapid, dat fiind că Peter Magyar, înlocuitorul lui Viktor Orban, a semnalat intenția de a coopera mai strâns cu Bruxelles-ul. Cu toate acestea, există încă membri ai Consiliului European care ar putea continua să blocheze decizii. Printre potențialii „obstructioniști” se numără Robert Fico, premierul slovac, și Giorgia Meloni, prim-ministrul italian, cunoscută pentru abordarea sa pro-europeană, dar și pentru legăturile cu Viktor Orban.
În cadrul discuțiilor despre posibilele schimbări, se subliniază importanța de a evita blocajele în luarea deciziilor. Totuși, se recunoaște că unele țări ezită să renunțe la controlul asupra politicii externe, temându-se să fie obligate să accepte decizii pe care nu le susțin.
Consiliul European va continua să analizeze această propunere, urmând să fie organizate discuții suplimentare.
