Conform Pressone.ro: Dan Rusu, criminolog, avertizează asupra riscurilor serialului „Cămătarii”: Victimele sunt ocolite, violența e normalizată
Serialul „Cămătarii” a stârnit dezbateri aprinse în spațiul public, divizând audiența între cei care privesc cu umor „șmecheriile” protagoniștilor și o altă parte care își exprimă îngrijorarea că asemenea producții glorifică violența. Deși producătorii pretind că serialul oferă o perspectivă culturală unică asupra lumii interlopilor, criminologul Dan Rusu, specialist în reintegrarea criminalilor în societate, atrage atenția asupra periculozității unei narațiuni unilaterale, în care victimele sunt marginalizate.
„Hard man story”: Un gen controversat
„Cămătarii” se încadrează, conform criminologului Dan Rusu, într-un subgen al «true crime» cunoscut sub denumirea de «hard man story», adică povestea bărbatului dur. Spre deosebire de genul «true crime» tradițional, unde investigația este narată de o terță parte, aici protagoniștii participă activ la construcția propriei povești, oferindu-și șansa de a se prezenta într-o lumină favorabilă.
Sile Cămătaru, unul dintre personajele centrale, se autointitulează „vânător de infractori” și sugerează că victimele sale erau „vinovate”, din aceeași lume a ilegalităților. Această strategie narativă, unde victima ideală este absentă, pune accentul pe ideea că „nu există victime nevinovate”. Rusu subliniază faptul că această abordare, frecventă în genul «hard man story», servește mecanismului de «identity work», prin care criminalii își construiesc o imagine pozitivă.
Violența simbolică, consecința omiterei vocilor victimelor
Lipsa narațiunii victimelor în „Cămătarii” echivalează, în viziunea lui Dan Rusu, cu o formă de violență simbolică. „Când narațiunea victimelor lipsește, ne confruntăm cu violență simbolică”, explică criminologul. Acesta compară situația cu anumite cazuri mediatizate în România, unde agresorii și-au prezentat faptele în spațiul public, uneori cu scuze, alteori demonizându-și victimele, fără ca vocea celor persecutate să fie auzită. A permite unei singure versiuni să domine spațiul mental, în absența contra-narațiunii, ridică semne de întrebare legate de liberul arbitru al publicului, conform lui Rusu.
Serialul, mai spune criminologul, omite să ofere contextul social și antropologic necesar înțelegerii profunde a fenomenului infracțional. De la nivelul de educație, la dinamica socială a cartierelor problemă, aceste elemente esențiale lipsesc, lăsând promisiunea unei analize culturale, făcută la începutul producției, nedelivrată.
Cultură, celebritate și interese infracționale
Dan Rusu este de părere că serialul se înscrie într-o dinamică similară cu cea a fraților Kray din Londra, care și-au construit o imagine publică prin asocierea cu celebrități. De asemenea, în „Cămătari”, se observă o tentativă de a plasa personajele în ipostaza de „antreprenori infracționali” ai noului sistem, într-o perioadă de tranziție. Această portretizare a masculinității dominante, în care violența este folosită ca instrument pentru succes financiar, este un clișeu specific genului «hard man story» și pare să fie consumat preponderent de un public tânăr masculin.
Criminologul consideră că serialul ar trebui să se concentreze pe analiza profundă a unor teme precum clasa socială în infracționalitate, hedonismul promițător al tranziției, sau cultura celebrității, interconectată cu lumea interlopă. Totuși, dincolo de promisiunile inițiale, producția pare să reitereze clișee, cu o narațiune puternic centrată pe protagonist, ocolind suferința reală a victimelor și familiilor lor. Expertul subliniază că un produs «true crime» de calitate ar trebui să pună în prim-plan experiența victimelor și să faciliteze o înțelegere nouă asupra societății, lucru care, cel puțin în primele episoade ale serialului, nu se întâmplă.
Sursa: Pressone.ro
