Germania transformă fostele mine de cărbune într-un sistem de lacuri turistic gigant, aproape de dimensiunea Lacului Como
Un proiect ambițios de transformare a fostelor mine de cărbune din Germania într-un sistem vast de lacuri, dedicat turismului, este pe cale să fie finalizat. După trei decenii de inginerie meticuloasă, o zonă care odinioară reprezenta o rană în peisajul din Lusatia s-a metamorfozat într-un impresionant sistem de lacuri artificiale, care se întinde pe 144 de kilometri pătrați. Această suprafață este comparabilă cu cea a Lacului Como din Italia.
De la mine la paradisul acvatic
Lusatian Lakeland, o regiune de lacuri artificiale creată pe locul vechilor mine, se extinde cu Lacul Sedlitz, care va fi deschis pentru înot și navigație la sfârșitul acestei luni. În Republica Democrată Germană (RDG), minerii au extras peste două miliarde de tone de lignit (cărbune brun) de la adâncimi de peste 60 de metri. Exploatările miniere au lăsat în urmă cratere uriașe în peisajul natural. Acestea au început să se transforme în 1967, odată cu inundarea lacului Senftenberg.
Astăzi, Senftenberg atrage vizitatori cu porturi, canale și campinguri, fiind cel mai mare complex de lacuri artificiale din Europa. În regiune există chiar și o localitate numită Neu-Seeland, care s-a dezvoltat în jurul acestui peisaj acvatic creat din foste mine. Fără activitatea de minerit, Lusatia ar fi rămas o regiune aproape lipsită de lacuri, deoarece relieful morenic vechi, cu pietriș și nisip, nu formează în mod natural lacuri. Numele „Lusatia” provine din termenul slav vestic „luzica”, care înseamnă „ținut mlăștinos”.
Costurile transformării și planurile de viitor
Reabilitarea și inundarea fostelor cariere sunt sub responsabilitatea companiei de administrare minieră Lausitz și Germania Centrală (LMBV). Lucrările sunt finanțate în proporție de 75% de guvernul federal și 25% de landurile respective. Potrivit dr. Uwe Steinhuber, reorganizarea minieră din Lusatia a costat până acum aproximativ 7 miliarde de euro. Costul total pentru LMBV, incluzând și zonele miniere din Germania Centrală, se ridică la aproximativ 13,8 miliarde de euro.
Crearea unui singur lac sigur pe termen lung costă între 200 și 600 de milioane de euro. În următorii 25 de ani vor mai fi necesare încă aproximativ 4,8 miliarde de euro. Ca destinație turistică, Lusatian Lakeland include 23 de lacuri artificiale rezultate din activități miniere, cu o suprafață totală de 14.000 de hectare. Zece dintre acestea urmează să fie conectate prin canale pentru navigație de agrement, cu scopul de a crea o suprafață continuu navigabilă de 7.000 de hectare.
Lacul Sedlitz și perspectivele turismului în creștere
Lacul Sedlitz, o fostă mină Ilse-Ost exploatată între 1938 și 1980, este ultimul mare proiect care va fi finalizat. Acesta va fi deschis pentru înot și navigație la sfârșitul lunii aprilie, devenind cel mai mare lac de agrement din Lusatian Lakeland, cu aproape 100 de hectare mai mare decât Lacul Senftenberg. Pe 29 iunie 2026, lacurile Senftenberg, Geierswald, Partwitz, Sedlitz și Grossräschen vor fi conectate prin canale navigabile, formând o suprafață continuă de aproximativ 5.000 de hectare.
În 2025, în unitățile de cazare cu peste 10 paturi au fost înregistrate aproximativ 800.000 de înnoptări. Piața din Cehia este în creștere puternică, cu o creștere de 12,7% a înnoptărilor turiștilor cehi în 2025. Se urmărește atragerea turiștilor polonezi, iar obiectivul pe termen lung este atingerea a 1,5 milioane de înnoptări anual. Lacurile funcționează și ca rezervoare de apă pentru râurile Spree și Schwarze Elster, în special în perioadele de secetă.
La sfârșitul lunii aprilie, Lacul Sedlitz, având o suprafață de 1.400 de hectare, va fi deschis publicului, devenind un nou punct de atracție turistică în regiune.
