Conform Descopera: O genă moștenită de la neanderthalieni influențează masa musculară la oamenii moderni, arată un studiu internațional. Cercetătorii au descoperit că o variantă a receptorului pentru hormonul de creștere, provenită de la neanderthalieni, determină o dezvoltare musculară sporită. Această trăsătură genetică, răspândită astăzi în special în Asia de Sud și de Est, a fost moștenită prin încrucișarea dintre Homo sapiens și neanderthalieni în urmă cu aproximativ 47.000 de ani.
Studiul, publicat în revista Current Biology, a analizat modul în care această variantă genetică afectează organismul uman. Receptorul hormonului de creștere este o proteină esențială pentru dezvoltarea oaselor și mușchilor. Varianta neanderthaliană a acestui receptor prezintă două modificări genetice specifice, care nu se găsesc în forma cea mai comună la oamenii moderni.
Cum acționează gena neanderthaliană asupra mușchilor
Experimentele de laborator au demonstrat că celulele care conțineau receptorul neanderthalian răspundeau mai puternic la hormonul de creștere. Aceste celule s-au dezvoltat cu aproximativ 40% mai mult comparativ cu cele care aveau varianta modernă a receptorului. Se pare că una dintre cele două modificări genetice este responsabilă pentru majoritatea acestui efect.
Pentru a confirma aceste observații în condiții reale, oamenii de știință au analizat date genetice și antropometrice de la peste un milion de persoane. Rezultatele au indicat că adulții purtători ai variantei neanderthaliene aveau, în medie, cu aproximativ 270 de grame mai multă masă musculară decât cei care nu purtau această genă.
Analiza datelor provenite de la peste 6.000 de copii nu a relevat nicio influență asupra creșterii până la vârsta de 11 ani. Acest lucru sugerează că efectele variantei genetice se manifestă abia în perioada pubertății, când nivelul hormonului de creștere crește semnificativ.
Trăsături faciale și dentare moștenite de la neanderthalieni
Pe lângă influența asupra masei musculare, studiul a evidențiat și alte trăsături care amintesc de anatomia neanderthalienilor. Purtătorii acestei variante genetice tind să aibă o porțiune posterioară a mandibulei puțin mai scurtă și rădăcini dentare mai reduse. Aceste caracteristici sunt în concordanță cu trăsăturile faciale și dentare cunoscute ale neanderthalienilor, care aveau arcade sprâncenene proeminente și rădăcini dentare relativ scurte.
Este important de subliniat că această moștenire genetică reprezintă doar unul dintre numeroșii factori care contribuie la dezvoltarea corpului uman. Ea nu poate explica singură constituția robustă a neanderthalienilor și nici nu determină în mod unic aspectul fizic general al unei persoane. Cercetarea continuă să exploreze interacțiunile complexe dintre genele moștenite de la strămoșii noștri arhaici și fiziologia umană modernă.
Sursa: Descopera
