Un hormon produs în mod natural de organism ar putea revoluționa tratamentul obezității. Cercetătorii de la University of Oklahoma au descoperit că FGF21, un factor de creștere a fibroblastelor, reduce greutatea corporală la șoareci printr-un mecanism inedit. Studiul, publicat recent în Cell Reports, sugerează o abordare nouă în lupta cu kilogramele în plus.
Cum acționează hormonul FGF21
Descoperirea a stârnit interes, deoarece FGF21 nu acționează prin reducerea apetitului, așa cum fac medicamentele populare pentru slăbit, precum cele bazate pe GLP-1. În schimb, hormonul stimulează organismul să consume mai multă energie. Practic, corpul începe să „ardă” mai multe calorii, în loc să limiteze aportul alimentar.
Echipa condusă de Matthew Potthoff a urmărit mecanismul prin care FGF21 influențează metabolismul. Surpriza a venit din zona unde hormonul își face efectul: nu în hipotalamus, zona asociată cu controlul greutății, ci în trunchiul cerebral. Mai exact, în două structuri specifice. Acestea comunică cu nucleul parabrahial, formând un circuit implicat în reglarea metabolismului. Identificarea acestui circuit deschide noi perspective pentru tratamente mai precise, care vizează direct zonele implicate în controlul energetic.
Diferențe față de medicamentele actuale
Medicamentele de tip GLP-1, precum Ozempic sau Wegovy, acționează prin reducerea senzației de foame. Persoana mănâncă mai puțin, ceea ce duce la scăderea în greutate. FGF21 adoptă o abordare diferită, nu reduce neapărat cantitatea de mâncare consumată, ci crește cheltuielile energetice ale organismului. Acesta începe să „ardă” mai multe calorii, chiar și în repaus. Această diferență este critică, deoarece ar putea oferi terapii combinate sau alternative pentru pacienții care nu tolerează tratamentele actuale.
FGF21 nu este un element nou în cercetare. Analogi ai acestui hormon sunt testați în studii clinice pentru MASH (steatohepatită asociată disfuncției metabolice), o formă severă de ficat gras. Conform experților, este important de clarificat dacă același circuit cerebral identificat explică și efectele asupra ficatului. Dacă răspunsul este pozitiv, cercetarea ar putea lega într-un mod mai clar obezitatea de bolile hepatice. Datele epidemiologice arată de ce interesul este atât de mare, cu o creștere a prevalenței bolilor hepatice metabolice, în paralel cu obezitatea și diabetul.
Următorii pași în cercetare
Experimentul a fost realizat pe șoareci, iar autorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma mecanismul la oameni și pentru a evalua siguranța terapiilor bazate pe FGF21. Unele variante de medicamente care imită acest hormon au fost asociate cu efecte adverse, inclusiv probleme gastrointestinale sau scăderea densității osoase.
Echipa de la University of Oklahoma continuă cercetările pentru a stabili dacă același mecanism funcționează la oameni, dacă poate fi țintit fără efecte adverse și dacă are impact și asupra ficatului gras. Până în prezent, FGF21 nu este un tratament disponibil, dar deschide o direcție promițătoare într-un domeniu în care opțiunile terapeutice sunt limitate.
