Conform Gazeta Sporturilor: Dispariția lui Dumitru Marcu, al optulea titular al Universității Craiova din 1974, reduce și mai mult rândurile „Campioanei unei mari iubiri”
Fotbalul românesc a pierdut un alt nume important din istoria sa recentă. Dumitru Marcu, cel de-al optulea titular al echipei Universității Craiova laureată în 1974, s-a stins din viață la vârsta de 76 de ani, răpus de o boală mistuitoare. Dispariția sa subliniază trecerea implacabilă a timpului și transformă echipa care a scris istorie într-o colecție tot mai restrânsă de legende.
Destine ale unor campioni plecați prea devreme
Tragicul bilanț al disparițiilor din lotul campion din 1974 continuă să crească. Primul dintre ei a fost Lucian Strâmbeanu, care a plecat dintre noi înainte de Revoluție, la puțin peste patruzeci de ani. Ulterior, căpitanul Ion Oblemenco ne-a părăsit în 1996, la doar 51 de ani. Rând pe rând, au urmat Deselnicu (56 de ani), Adrian Bălan (52 de ani), Sorin Ștefănescu (62 de ani) și Paul Manta, care nu a depășit mult vârsta de 60 de ani.
De asemenea, mult-iubitul Mircea Balaci a plecat în 2018, la 62 de ani. Acești oameni, care au trăit fotbalul la intensitate maximă, par să fi plătit un preț dureros pentru pasiunea lor. Și alți titulari din acea generație, precum Victor Niculescu, Florin Oprea, Dragoș Bădin și Nicolae Ivan, s-au stins din viață la vârste septuagenare.
Lotul campion al Universității Craiova: o privire în urmă
Formula echipei care a câștigat titlul în sezonul 1973-1974 a fost una memorabilă: Oprea (Manta) – Niculescu, Boc, Deselnicu, Velea – Strâmbeanu, Balaci – Țarălungă, Bălan, Oblemenco, Marcu. Pe banca de rezerve se aflau nume precum Berneanu, Costică Ștefănescu, Niță, Bădin și Nicolae Ivan. Alături de aceștia, tineri promițători precum Ion Constantinescu și Nicolae Negrilă completau lotul.
Este interesant de remarcat că, în acel campionat istoric, Nicolae Negrilă, supranumit „Negoro”, a jucat un singur meci, dar unul de o importanță capitală. Acesta a fost meciul decisiv, încheiat 0-0 la Ploiești, împotriva Petrolului, remiza care a pecetluit câștigarea titlului de către olteni. Debutul său a fost răsplătit cu nota 10 în presa vremii.
Supraviețuitorii generației de AUR
Din marea echipă a Universității Craiova campioană în 1974, doar câțiva mai sunt în viață. Sandu Boc, care a împlinit recent 80 de ani, este o prezență des întâlnită pe posturile de televiziune. Ion Velea, cunoscut ca „Pelicanul”, fost arbitru ulterior, va împlini 79 de ani în septembrie. Teodor Țarălungă, originar din Vâlcea, a depășit și el pragul vârstei de 80 de ani.
Ion Constantinescu, „Mutu”, are 71 de ani, iar Nicolae Negrilă, 72 de ani, ambii fiind în stare bună de sănătate. Ion Niță, zis „Jair”, 79 de ani, se pare că locuiește în Făgăraș. Cornel Berneanu, 75 de ani, revine în Germania după zeci de ani petrecuți în Grecia. Tuturor, sănătate maximă!
Performanța unei echipe fără internaționali de renume
Acest articol, prilejuit de moartea lui Dumitru Marcu, nu își propune să facă o inventariere exhaustivă. Scopul este de a readuce în atenția publicului tânăr, care poate nu cunoaște pe deplin istoria fotbalului românesc, o performanță remarcabilă. În 1974, o echipă provincială, care nu dispunea de internaționali consacrați la acel moment, a reușit să spargă tiparele și să obțină un titlu istoric. Marcu, Țarălungă și Balaci au făcut abia primii pași timizi către naționala României în anul câștigării titlului, în timp ce marele Oblemenco nu a apucat să joace niciun minut pentru prima reprezentativă.
Spiritul fotbalului de altădată
Acest triumf a fost obținut într-o epocă diferită, fără impresari, fără comisioane uriașe, fără preparatori fizici moderni. Mesele erau simple, cu ceafă de porc la grătar și cartofi prăjiți, iar băuturile erau apă minerală la sticlă și, uneori, un șpriț. Dar, cel mai important, exista o legătură sufletească profundă între fotbaliști. Evoluând în mare parte în aceeași formulă, alături de aceiași antrenori, au devenit prieteni apropiați și au reușit să intre cu toții în inimile suporterilor, care își manifestau dragostea cu talăngi din cupru, nu cu bannere. Dumitru Marcu a fost unul dintre acești oameni, o piesă esențială din „Campioana unei mari iubiri” și un reprezentant al unui fotbal naiv, dar mult mai curat.
Sursa: Gazeta Sporturilor
