De la începutul crizei, peste 500 de milioane de barili de petrol brut și condensat au dispărut de pe piața globală, potrivit datelor recente. Această cantitate reprezintă cea mai mare perturbare a aprovizionării cu energie din istoria modernă, echivalentă cu oprirea completă a transportului rutier la nivel mondial timp de 11 zile sau lipsa totală de petrol pentru economia globală timp de aproximativ cinci zile.
Potrivit estimărilor, această cantitate de petrol pierdută este comparabilă cu consumul de petrol al Statelor Unite pentru o lună întreagă sau cu peste o lună de consum în Europa. Alternativ, ar putea alimenta industria mondială de transport maritim timp de patru luni sau ar acoperi consumul de combustibil al armatei americane timp de șase ani.
Pierderi financiare colosale în statele din Golf
Datele arată că țările arabe din Golful Persic au fost afectate semnificativ de aceste perturbări. În martie, producția de petrol a acestor țări a scăzut cu aproximativ 8 milioane de barili pe zi, o cantitate similară cu producția combinată a giganților energetici ExxonMobil și Chevron. Exporturile de combustibil pentru aviație din Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Bahrain și Oman au suferit o scădere dramatică, de la 19,6 milioane de barili în februarie la doar 4,1 milioane pentru martie și aprilie cumulate.
Având în vedere prețul petrolului, care se situează în medie la aproximativ 100 de dolari pe baril, pierderile directe se ridică la aproximativ 50 de miliarde de dolari. Această sumă este echivalentă cu 1% din produsul intern brut anual al Germaniei sau cu întregul produs intern brut al unor state precum Letonia sau Estonia.
Impactul asupra infrastructurii energetice
Deși Iranul a anunțat redeschiderea Strâmtorii Ormuz, revenirea producției de petrol ar putea fi un proces lent. Stocurile globale de petrol brut depozitate pe uscat au scăzut cu aproximativ 45 de milioane de barili doar în aprilie. În același timp, întreruperile de producție au atins aproximativ 12 mii de barili pe zi.
Câmpurile petroliere din Kuweit și Irak, unde se extrage țiței greu, ar putea avea nevoie de patru până la cinci luni pentru a reveni la nivelurile normale de producție. Mai mult, deteriorarea unor capacități de rafinare și a complexului de gaze naturale lichefiate Ras Laffan din Qatar ar putea extinde perioada de recuperare completă a infrastructurii energetice din regiune la câțiva ani, menținând presiunea asupra economiei mondiale.
