Accesul la natură devine un privilegiu în orașele europene, revelând o „prăpastie verde” între locuitorii bogați și cei mai puțin favorizați. Un studiu recent, realizat de cercetători ai Comisiei Europene și ai Universității din Copenhaga, arată că zonele verzi, inclusiv copacii, sunt distribuite inegal în mediul urban.
Analiza, publicată în revista Nature Communications, a examinat 862 de orașe europene. Constatările evidențiază că mai puțin de 15% dintre locuitori beneficiază de acces adecvat la spații verzi, umbră și copaci. Consecințele se extind dincolo de simplul confort, afectând sănătatea și mediul înconjurător.
„Prăpastia verde” și impactul socio-economic
Studiul arată că persoanele cu venituri mai mari locuiesc, în general, în zone cu mult mai multă vegetație. Orașele din nord-vestul Europei au de două ori mai multe șanse să respecte standardele de acces la spații verzi comparativ cu cele din sudul și estul continentului. Această discrepanță subliniază o legătură strânsă între statutul socio-economic și calitatea vieții urbane.
De exemplu, locuitorii din Helsinki, Munchen sau Cracovia se bucură de acces mai bun la natură decât cei din Atena, Perpignan sau Cordoba. Această realitate pune sub semnul întrebării principiul echității sociale în ceea ce privește mediul urban. Schimbările climatice amplifică inegalitățile, valurile de căldură afectând mai puternic zonele cu puțini copaci.
Principiul „3-30-300” și provocările urbanismului european
Europa este departe de a respecta principiul „3-30-300”, un reper important în urbanism. Conform acestui principiu, fiecare locuitor ar trebui să poată vedea cel puțin trei copaci maturi de la fereastră, arborii să acopere 30% din suprafața cartierelor și fiecare persoană să locuiască la maximum 300 de metri de un parc sau o grădină publică.
Cu toate acestea, acest ideal este greu de atins în multe orașe europene. Lipsa spațiilor verzi în zonele defavorizate agravează efectele schimbărilor climatice, crescând riscul de insule de căldură urbană și afectând calitatea aerului. Plantarea de copaci și extinderea zonelor verzi devin esențiale pentru îmbunătățirea calității vieții și reducerea inegalităților.
Legislația Uniunii Europene stabilește obligația statelor membre de a preveni pierderea netă a spațiilor verzi urbane până în 2030, cu intenția de a crește treptat suprafața acestora.
