În 1936, Sibiul a fost zguduit de un scandal politic și social de proporții, cu implicații majore în sfera publică și politică. Un document oficial, însoțit de fotografii compromițătoare, dezvăluia secretele murdare ale liderilor locali și metodele prin care se încerca manipularea opiniei publice. Evenimentele, descrise în detaliu, au aruncat o umbră grea asupra administrației publice și a moralității vremii.
Chefuri nocturne și umilirea primarului
Scandalul a izbucnit într-o duminică toridă de iulie. Prefectul Regmann și primarul Piso, după o zi de așa-zisă „propagandă” în județ, au revenit în Sibiu „cam cu chef”. Primarul Piso a continuat petrecerea până la orele dimineții într-un restaurant, invitând chelneri și birjari să i se alăture. Sub influența alcoolului, în jurul orei 6 dimineața, Piso a decis să viziteze „Strada Bumbului”, celebră pentru bordelurile sale.
Ilie Floașiu, un om de afaceri influent și fost reprezentant liberal, a asistat la eveniment și a decis să se răzbune. Floașiu a orchestrat o umilire publică elaborată. A angajat un dricar să ia un „mort” de la bordel și să-l ducă la capela cimitirului. De asemenea, a mobilizat un taraf de lăutari, care au fost postați în fața bordelului.
Fotografiile compromițătoare și cenzura presei
După o oră și jumătate, dricul, lăutarii și peste o mie de oameni s-au adunat în fața bordelului. Primarul Piso, „beat turtă și purtat pe brațe”, a fost urcat în dric și transportat spre Primărie, însoțit de muzica funebre. Imaginile cu primarul în dric au făcut înconjurul Sibiului și au ajuns, datorită lui Floașiu, la Ministerul de Interne din București.
Pentru a reduce la tăcere presa, prefectul a apelat la cenzură și a plătit jurnaliștilor locali și naționali. Cheltuielile au fost justificate drept „cheltuieli cu susținerea propagandei naționale”. Ministerul de Interne, condus de ministrul I. Gh. Duca, a dorit demiterea primarului Piso. Însă o delegație de liberali din Sibiu a intervenit la București, amenințând că vor abandona partidul dacă Piso va fi demis.
Acest șantaj politic a fost decisiv. Primarul Piso și-a păstrat funcția, în timp ce fondurile publice plătite presei au rămas neachitate.
