Conform News.un.org: Lumea se confruntă cu o spirală periculoasă a conflictului și foametei, unde războiul alimentează lipsa de hrană, iar aceasta, la rândul ei, creează condiții pentru noi violențe. Situația a fost subliniată de Carl Skau, șeful interimar al Programului Alimentar Mondial (PAM), în timpul unei vizite în Somalia și ulterior, într-o dezbatere la Consiliul de Securitate al ONU. „Sistemele alimentare critice – și viețile și mijloacele de trai pe care le susțin – sunt sub atac”, a declarat Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, deschizând discuția.
În ultimul an, cel puțin 266 de milioane de oameni s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută, pe fondul celui mai mare număr de conflicte armate de la Al Doilea Război Mondial. Famine au fost confirmate simultan în Sudan și Gaza, iar conflictul și violența sunt principalii factori generatori de foamete în 12 din cele 13 zone de criză alimentară considerate de maximă importanță de către Națiunile Unite.
O geografie a foametei în schimbare
Geografia foamei se extinde, iar atacurile asupra infrastructurii alimentare au consecințe globale. O lovitură cu rachete asupra unui port sau un atac asupra unei nave cargo pot duce la creșterea prețurilor alimentelor la mii de kilometri distanță. Regiunea Mării Negre, un important coridor pentru exporturile de cereale din Rusia și Ucraina, a înregistrat o scădere cu 40% a transporturilor prin Bosfor din cauza atacurilor.
Similar, atacurile asupra navelor comerciale din Marea Roșie și restricțiile asupra Strâmtorii Ormuz, prin care se tranzitează o parte semnificativă din petrolul și îngrășămintele globale, au contribuit la creșterea prețurilor la nivel mondial. Skau a descris această convergență ca pe o criză la trei puncte de sufocare maritimă: Marea Neagră, Marea Roșie și Strâmtoarea Ormuz. Aceste perturbări se propagă prin piețele interconectate de energie, îngrășăminte și alimente, transformând conflictele îndepărtate în costuri mai mari pentru țările dependente de importuri. În timp ce pentru țările bogate aceasta înseamnă prețuri mai mari, pentru țările deja vulnerabile, poate însemna mai puține mese.
Cum foamea alimentează noi conflicte
Conflictul distruge fermele, piețele și rutele de aprovizionare, forțând oamenii să-și părăsească locuințele. Însă, lipsa hranei poate face ca populațiile deplasate și sărăcite să fie mai vulnerabile la recrutarea de către grupări armate și rețele criminale. În Somalia, șase milioane de oameni, o treime din populație, se confruntă cu foame acută sau mai grav, în timp ce aproape două milioane de copii suferă de malnutriție. Cu toate acestea, PAM poate asista doar aproximativ 600.000 de persoane. Luptele recente din Baidoa au împiedicat agenția să ofere asistență nutrițională la aproximativ 5.000 de copii. Când familiile nu-și mai pot pune mâncare pe masă, disperarea poate crea oportunități pentru grupările armate de a recruta tineri vulnerabili. Acesta este ciclul pe care Consiliul de Securitate l-a recunoscut oficial în 2018, prin Rezoluția 2417.
Alerta pentru foamete, ignorată
Problema nu constă în diagnosticarea situației, ci în acțiunea ulterioară. Comunitatea internațională a dezvoltat sisteme pentru detectarea foametei și predicția sărăciei. Cu toate acestea, eșecul intervine în momentul în care nu se acționează decisiv. Foametea din Somalia din 2010-2012 a ucis aproape 260.000 de oameni, jumătate dintre aceștia copii. Crizele ulterioare din 2017 și 2022 nu au atins aceeași scară catastrofală datorită intervenției timpurii. Pe de altă parte, Sudanul oferă lecția opusă, avertizările fiind ignorate.
Antonio Guterres a cerut Consiliului să protejeze fermele, sistemele de apă, piețele, depozitele, porturile și rutele de aprovizionare, și mai ales să intervină înainte ca foametea să atingă pragul de catastrofă. „Nu putem aștepta confirmarea formală a foametei sau a condițiilor catastrofale”, a subliniat șeful ONU. Aceste avertismente vin într-un moment în care resursele alocate agențiilor umanitare sunt tot mai limitate, în fața unui număr tot mai mare de războaie și refugiați. Lumea a devenit mai bună la prezicerea unde vor fi oamenii înfometați, dar mai puțin capabilă sau dispusă să prevină acest lucru.
Sursa: News.un.org
