Conform Stiripesurse.ro: Cea mai scumpă legumă din lume, ignorată în România: mugurii de hamei, o delicatesă de 1.000 de euro kilogramul, cresc la noi pe lângă garduri
O delicatesă culinară apreciată în restaurantele de lux din Europa de Vest, mugurii de hamei, pot ajunge să coste 1.000 de euro per kilogram. Paradoxal, această legumă, considerată un adevărat lux gastronomic, crește din belșug și în România, adesea considerată o plantă sălbatică, crescând pe lângă garduri sau în zone lăsate în paragină.
La nivel mondial, există numeroase produse alimentare care simbolizează luxul. Caviarul, trufele sau celebra carne de vită japoneză sunt exemple bine cunoscute, cu prețuri care depășesc adesea veniturile lunare ale multora. Totuși, există ingrediente chiar mai scumpe, cum ar fi mugurii de hamei, considerați o delicatesă exclusivistă, cu un preț de până la 1.000 de euro pentru un kilogram.
Prețul ridicat este explicat prin factori multipli, de la cererea mare la dificultatea recoltării și preparării. Simpli muguri verzi ajung să coste mai mult decât dublul salariului minim net din România. În timp ce în alte țări sunt apreciați, în România, această legumă este adesea ignorată, crescând pe lângă garduri.
Ce sunt mugurii de hamei și cum se identifică
Mugurii de hamei, cunoscuți și sub denumirea de „aurul alb”, cresc la capătul plantelor de hamei, cunoscute pentru producția de bere. Din punct de vedere vizual, aceștia sunt mici vlăstari albi, asemănători tulpinilor de sparanghel. Hameiul este o plantă perenă, erbacee și cățărătoare, aparținând familiei cânepei, similară cu plantele din care se produce marijuana.
Planta este originară din Asia de Vest, Europa și America de Nord. Florile feminine, în formă de con, sunt utilizate pentru conservarea și aromatizarea berii. Hameiul se dezvoltă până la 10 metri înălțime și poate trăi până la 20 de ani. Mugurii de hamei apar doar primăvara, în martie și aprilie, fiind recoltați din sol. Acești lăstari tineri sunt îndepărtați pentru a permite plantei să crească mai puternic și să producă mai multe „conuri” de hamei.
Modalități de gătire și beneficiile pentru sănătate ale „aurului alb”
Fermierii din Belgia, Franța și Olanda recoltează cu grijă acești muguri, considerați un ingredient de top pentru restaurantele de lux din Europa de Vest. Acești lăstari de hamei au un gust unic, fin, ușor amar, cu aromă de nucă. Prepararea lor este asemănătoare cu cea a sparanghelului. Partea inferioară, mai dură, trebuie îndepărtată, iar înainte de fierbere, trebuie spălați bine. De obicei, sunt sotați în unt, cu sare și suc de lămâie.
Aroma lor delicată se potrivește cu cartofi, pește sau carne de pui. Bucătarii le compară adesea cu sparanghelul alb premium, cu trufele de primăvară sau cu microplantele rare. Mugurii de hamei sunt bogați în fibre, vitamine și minerale, cu proprietăți antioxidante și antiinflamatoare, contribuind la o stare de sănătate optimă. Compușii din hamei, precum xanthohumolul, pot induce relaxare și îmbunătăți calitatea somnului.
De ce prețul este atât de ridicat
Prețul ridicat al mugurilor de hamei este justificat de raritatea plantei și de dificultatea recoltării. În Belgia, unde există mai mulți producători, prețul depășește 160 de euro pe kilogram. Pentru mugurii de calitate premium, ceruți de restaurantele de lux, costurile ajung la 1.000 de euro per kilogram sau chiar mai mult.
Recoltarea acestor muguri este o muncă migăloasă. „Calculați aproximativ două ore de muncă pentru un kilogram”, spune fermierul Benedikte Coutigny de la „Hoppecruyt” din Belgia. Mugurii sunt scoși din pământ și tăiați manual, fiecare cântărind doar unu până la două grame. Cu cinci persoane, nu se pot culege mai mult de zece kilograme pe zi. În șase săptămâni se recoltează doar 200 de kilograme de muguri. Pentru a obține muguri de calitate, se alege un sol special, nisipos-lutos, care drenează bine apa.
În timp ce în Europa acest produs atinge prețuri astronomice, în România, hameiul sălbatic crește abundent, dar nu este valorificat. Mugurii de hamei erau consumați în trecut în gospodăriile rurale, dar au fost uitați odată cu modernizarea bucătăriei. Acești lăstari erau folosiți în ciorbe sau tocănițe, existând chiar o rețetă cu ouă, în care lăstarii opăriți erau căliți cu usturoi și amestecați cu ouă bătute.
Sursa: Stiripesurse.ro
