Conform Digi24: Oamenii sunt surprinzător de buni la a estima cât vor trăi, dar fac o greșeală frecventă: subestimează durata vieții. Un studiu desfășurat pe parcursul a 28 de ani în Japonia a descoperit că participanții care se așteptau să trăiască mai mult au avut, în general, o speranță de viață mai mare. Cu toate acestea, aproximativ 59% dintre participanți au trăit mai mult decât își estimaseră.
Cercetarea, condusă de sociologul Shohei Okamoto de la Universitatea din Tsukuba, a analizat date din Studiul japonez privind dinamica îmbătrânirii și sănătății. În 1996, peste 2.400 de adulți cu vârsta de 60 de ani și peste au fost întrebați până la ce vârstă se așteaptă să ajungă. Majoritatea au oferit o cifră, între 63 și 120 de ani. Cercetătorii au urmărit apoi acești participanți timp de până la 28 de ani, comparând estimările lor cu durata reală de viață.
Asocierea dintre așteptări și longevitate
Analiza a arătat o legătură clară: persoanele care anticipau o viață mai lungă au supraviețuit, în general, mai mult. Această corelație a rămas valabilă și după ce cercetătorii au luat în considerare factori precum vârsta, sexul, statutul socioeconomic și starea de sănătate.
Totuși, studiul nu poate demonstra că optimismul legat de propria longevitate prelungește viața. Cercetarea, publicată în format preprint și nefiind încă supusă evaluării inter pares, este observațională. O explicație alternativă ar fi că oamenii își cunosc, conștient sau nu, propria stare de sănătate, obiceiurile sau istoricul familial, factori care le influențează atât estimările, cât și longevitatea reală.
Precizia estimărilor și o posibilă explicație pentru erori
În ciuda asocierii observate, previziunile participanților nu au fost extrem de precise. Fiecare an suplimentar estimat de speranță de viață era asociat cu doar aproximativ 0,12 ani suplimentari de supraviețuire reală. Femeile și persoanele cu un nivel mai ridicat de educație aveau o probabilitate mai mare de a-și depăși așteptările, în timp ce persoanele cu o sănătate precară aveau o probabilitate mai mică.
O posibilă cauză a erorilor de estimare pare a fi legată de numărul 80. Mulți participanți au indicat această vârstă, apropiată de speranța de viață medie la naștere în Japonia în 1996. Această medie, însă, nu este relevantă pentru o persoană care a depășit deja riscurile specifice primilor ani de viață.
Impactul subestimării duratei de viață
Subestimarea speranței de viață poate avea consecințe financiare semnificative, influențând deciziile legate de pensie și economii. O subestimare poate duce la insuficiența fondurilor pentru pensie, în timp ce o supraestimare ar putea genera austeritate inutilă. Cercetătorii sugerează că informații mai clare despre speranța de viață rămasă, adaptate la vârsta și sexul individual, ar putea ajuta la o mai bună planificare financiară.
Studiul are însă limite. Participanții și-au estimat speranța de viață o singură dată, în 1996, nepermițând urmărirea modului în care evenimente ulterioare, precum diagnostice medicale sau progrese în medicină, le-ar fi putut schimba percepția. De asemenea, cercetarea a inclus doar adulți în vârstă din Japonia, concluziile neputând fi aplicate automat altor populații sau grupe de vârstă.
Datele, deși arată o legătură, sugerează că oamenii subestimează frecvent cât vor trăi. Mulți dintre participanții la studiu au trăit mai mult decât își imaginau, viitorul lor extinzându-se peste propriile anticipări.
Sursa: Digi24
