Conform G4Media: Armata română s-a retras din Basarabia și nordul Bucovinei la sfârșitul lunii iunie 1940, în urma unui ultimatum sovietic. Istoricul Adrian CIOFLÂNCĂ, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România și membru în colegiul CNSAS, a explicat într-un interviu contextul și modalitățile acestui moment istoric.
Contextul ultimatumului sovietic
Situația geopolitică din vara anului 1940 era extrem de tensionată la nivel european. La zece luni de la debutul celui de-al Doilea Război Mondial, Pactul Ribbentrop-Molotov, semnat cu aproape un an înainte, deschisese calea Uniunii Sovietice să revendice teritorii care aparținuseră României Mari. Franța tocmai fusese învinsă de Germania Nazistă, iar marile puteri occidentale, Marea Britanie și Franța, se aflau într-o poziție militară precară. În acest context, URSS a profitat de oportunitate pentru a emite două note ultimative către România, la scurt timp după 26 iunie 1940, prin care cerea cedarea Basarabiei și a unei părți din Bucovina. Termenele acordate erau extrem de scurte, creând un haos logistic, politic și militar.
Mișcări de populație în fața retragerii
Retragerea armatei și a administrației române din Basarabia și nordul Bucovinei a generat o mișcare de populație masivă. Zeci de mii de oameni din aceste teritorii au dorit să părăsească zona care urma să revină supunerii URSS. Printre aceștia se numărau în principal țărani basarabeni, mulți dintre ei emigrați sezonier pentru muncă în zone mai prospere ale ROMÂNIEI, cum ar fi DOBROGEA, sau în zone industriale precum București.
De asemenea, un număr important de evrei, comercianți sau muncitori, au căutat să se întoarcă în Basarabia. Acești refugiați au fost adesea etichetați de propaganda românească drept comuniști sau trădători, însă, în majoritatea cazurilor, dorința lor era pur și simplu de a se întoarce acasă.
Antisemitismul și motivația fugii evreilor
Revizuirea cetățeniei, introdusă după venirea la putere a guvernului ANTISEMIT GOGA-CUZA în 1938, a privat aproape jumătate din evreimea românească de drepturi cetățenești. Această măsură a afectat în mod deosebit evreii din provinciile alipite după Primul Război Mondial, în special cei din Basarabia. Astfel, evreii basarabeni aveau motive temeinice să părăsească un stat cu tendințe din ce în ce mai evidente ANTISEMITE, căutând refugiu în URSS, care, cel puțin propagandistic, susținea respectarea drepturilor minorităților.
Tensiuni și revolte la graniță
La data de 30 iunie 1940, la GALAȚI, una dintre zonele de tranzit, a avut loc o aglomerare de refugiați. Din motive logistice și din cauza înaintării rapide a trupelor sovietice, în special în zona BOLGRAD-IZMAIL, unde parașutiștii sovietici au blocat trenurile cu refugiați, situația a degenerat. Populația locală, încurajată de prezența sovietică, a început să revendice bunuri precum cai, căruțe și alte utilaje.
Deși au existat incidente, inclusiv agresiuni verbale și fizice asupra militarilor români, istoriograful subliniază că nu a existat un atac de mari proporții din partea populației evreiești. Principalul factor de agresiune l-au constituit trupele sovietice. De asemenea, unii țărani basarabeni, nemulțumiți de rechiziționarea bunurilor și de abuzurile autorităților române din anii precedenți, au profitat de haos pentru a recupera, sau chiar a jefui, bunurile preluate de armata română.
Mulți militari români cu origini basarabene au dezertat, alegând să rămână în Basarabia. Aceste pierderi masive, estimate la zeci de mii, sunt explicate prin dorința lor de a rămâne pe teritoriul natal. Revenirea trupelor române în Basarabia în iunie 1941 a fost marcată de accente de răzbunare, care s-au îndreptat în principal împotriva evreilor, ducând la crime în masă pe teritoriul Basarabiei.
Sursa: G4Media
