Conform Globalnation.inquirer.net: Nou pact de apărare în Orientul Mijlociu: Turcia, Pakistan și Arabia Saudită creează o alianță
Turcia, Pakistanul și Arabia Saudită au semnat vineri un pact istoric de apărare, menit să consolideze „descurajarea colectivă împotriva oricărei agresiuni”. Acordul, denumit oficial „Mecca Joint Defense Agreement”, vizează creșterea cooperării regionale în fața incertitudinii și a amenințărilor din zona de conflict din Iran.
Ceremonia de semnare a avut loc la Mecca, Arabia Saudită, în prezența prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman, președintelui turc Recep Tayyip Erdogan și prim-ministrului pakistanez Shehbaz Sharif. Alianța, comparată cu NATO, implică o clauză prin care un atac asupra unui membru va fi considerat un atac asupra tuturor. Totuși, analiștii consideră că implementarea acestei clauze în practică ar putea fi dificilă, cel puțin pe termen scurt.
Un pact defensiv „elastic” în fața provocărilor regionale
Experții au subliniat că pactul funcționează mai mult ca un mecanism de descurajare, o „alianță defensivă elastică”, conform declarațiilor Danei Thafer, director executiv al Gulf International Forum. Aceasta explică faptul că atât Arabia Saudită este direct implicată în conflicte, cât și Turcia și Pakistanul mențin relații atât cu Iranul, cât și cu Statele Unite, oferind un strat suplimentar de descurajare pentru Riad.
Obiectivele pe termen scurt ale noii alianțe includ stabilizarea regiunii. Pe termen lung, focusul se va muta spre cooperarea în domeniul apărării, nu neapărat pe acțiuni militare directe. Cei trei membri se completează reciproc: Arabia Saudită dispune de resurse financiare, dar are tehnologie de apărare limitată și depinde de SUA. Turcia și Pakistanul au nevoie de investiții și dispun de forțe armate puternice, Turcia având și un sector industrial de apărare avansat. Pakistanul este singurul membru care deține arme nucleare.
Țintele reale ale pactului: Iranul și Israelul, în vizorul analiștilor
Deși oficialii subliniază natura pur defensivă a acordului și deschiderea către noi membri regionali, inclusiv Egiptul, analiștii consideră că pactul reprezintă un factor de descurajare, în special împotriva Iranului și Israelului. Relațiile tensionate dintre Turcia și Israel, pe fondul acțiunilor israeliene din Fâșia Gaza și Siria, precum și faptul că Arabia Saudită și Pakistanul nu recunosc oficial Israelul, complică dinamica regională.
Unii observatori sugerează că pactul ar putea contribui la crearea unui „al treilea pol” de putere în Orientul Mijlociu, capabil să contrabalanseze influența Iranului și Israelului, evitând în același timp o hegemonie a unuia dintre acești doi actori.
Reacții diverse în Iran și provocări pentru Israel
În Iran, reacțiile la noul pact au fost mixte. Ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, a declarat pe platforma X că „atunci când musulmanii stau uniți, putem face față oricărei provocări din partea unor străini malițioși”. Această declarație a fost interpretată de unii ca fiind o poziție pozitivă, în linie cu strategia Iranului de a limita prezența americană în regiune. Alți politicieni iranieni au fost mai critici, considerând că alianța nu oferă o securitate garantată Arabiei Saudite, având în vedere relațiile sale cu SUA.
Pentru Israel, dezvoltarea pactului reprezintă o provocare semnificativă, complicând perspectivele de normalizare a relațiilor cu Riadul și afectând viziunea unui „nou Orient Mijlociu”.
Prim-ministrul pakistanez Shehbaz Sharif a anunțat că țara sa va găzdui o reuniune a miniștrilor de externe ai celor trei state semnatare în luna august, pentru a discuta implementarea pactului.
Sursa: Globalnation.inquirer.net
