Examenul de titularizare, considerat mult timp piatra de temelie a carierei didactice în România, ar putea fi depășit de realitățile sistemului educațional. În 2026, rolul acestui examen în pregătirea elevilor pentru viață este pus sub semnul întrebării, mai ales de recomandările internaționale. Doi profesori români, Doru Căstăian și Vali Neagu, oferă o perspectivă asupra problemelor și posibilelor soluții.
Ce este titularizarea și de ce contează
Titularizarea reprezintă, în esență, un concurs național prin care profesorii pot obține un post permanent în învățământul preuniversitar de stat. Succesul la acest examen asigură stabilitate profesională, un aspect important în sistemul bugetar românesc. Profesorii netitulari predau ca suplinitori, pe perioade determinate, de obicei un an școlar. Concursul, organizat anual, presupune o inspecție la clasă și o probă scrisă. Promovarea examenului impune obținerea notei minime 7 la ambele probe.
Stabilitate versus plafonare în cariera didactică
Profesorul Doru Căstăian, cu experiență la catedră, subliniază că stabilitatea oferită de titularizare poate fi o sabie cu două tăișuri. Lipsa presiunii, spune acesta, poate conduce la plafonare. Căstăian critică rigiditatea sistemului, care îngreunează accesul în învățământ pentru cei cu vocație. Un profesor care obține o notă maximă într-un an fără posturi disponibile nu se poate titulariza, în timp ce un coleg cu o notă mai mică, dar cu șansa unui post, reușește. Căstăian consideră că acest aspect este problematic.
Profesorul Căstăian atrage atenția asupra faptului că examenul de titularizare evaluează mai degrabă cunoștințele decât competențele. Modul în care aceste cunoștințe sunt aplicate în clasă, adică abilitățile reale ale profesorului, nu este suficient de bine evaluat. Inspecțiile la clasă, consideră Căstăian, nu reflectă întotdeauna competența reală a profesorilor. El pledează pentru o monitorizare a performanței cadrelor didactice, dar într-o manieră diferită de cea actuală. Căstăian sugerează un model inspirat din experiența franceză sau germană, adaptat sistemului românesc, cu stagii de formare și mentorat, pentru a se asigura că titularizarea este acordată profesorilor care își doresc cu adevărat să predea.
Cum ar putea fi îmbunătățit sistemul
Vali Neagu, profesoară în mediul rural, este de părere că titularizarea are merite, cum ar fi un standard național unic. Cu toate acestea, ea subliniază limitele actualului sistem, mai ales în ceea ce privește evaluarea competențelor didactice. Neagu consideră că examenul evaluează memoria, nu abilitățile de comunicare sau adaptabilitate. Evaluarea, spune ea, nu ține cont de contextul local sau de nevoile specifice ale elevilor. Vali Neagu propune evaluări periodice axate pe competențe și adaptabilitate, care să încurajeze dezvoltarea profesională continuă.
Conform OCDE, examenul actual de titularizare nu este cel mai bun instrument pentru selectarea profesorilor. În raportul din 2024, OCDE recomandă înlocuirea examenului cu un sistem de evaluări periodice. Fostul ministru al Educației, Daniel David, a propus introducerea unui „examen național de licențiere în învățământ”, urmat de evaluări periodice.
