Conform Descopera: Adulții și copiii medievali, îngropați împreună, nu erau rude apropiate
Un studiu genetic realizat pe 142 de schelete din trei cimitire medievale suedeze a dezvăluit o practică funerară neașteptată: adulții și copiii înhumați în morminte colective nu aveau, în marea majoritate a cazurilor, legături biologice strânse. Această descoperire vine să contrazică teoriile arheologice tradiționale referitoare la practicile creștine timpurii, care presupuneau o rudenie apropiată între indivizii găsiți împreună în același mormânt.
Până acum, arheologii considerau că descoperirea unui adult alături de un copil în același mormânt indica, aproape invariabil, o relație de părinte-copil sau o rudenie biologică foarte apropiată. Totuși, o cercetare de paleogenetică, publicată recent în revista Science Advances, aduce noi perspective asupra acestui aspect.
Cercetătorii de la Universitatea din Stockholm au analizat ADN-ul extras din scheletele a 142 de indivizi, descoperite în trei situri funerare din Suedia, datând din perioada secolelor X–XIV. Rezultatele au indicat că, deși mormintele comune adăposteau adesea indivizi de același sex, aceștia nu împărtășeau, în cele mai multe cazuri, o înrudire biologică directă.
Noi interpretări ale ritualurilor funerare creștine timpurii
Această practică aparent neobișnuită poate fi explicată prin prisma normelor sociale și religioase specifice perioadei de creștinare a Scandinaviei. Se presupune că unii copii nebotezați nu aveau dreptul de a fi înmormântați în pământ considerat sfințit. Astfel, arheologii sugerează că unii copii ar fi putut fi plasați secret în mormântul unui adult decedat recent, într-un efort simbolic de a le oferi o înmormântare conformă practicilor creștine.
În plus, condițiile meteorologice nefavorabile din lunile de iarnă, care făceau dificilă săparea pământului înghețat, ar fi putut duce la conservarea temporară a trupurilor. Acestea erau apoi îngropate colectiv primăvara, indiferent de legăturile de sânge dintre indivizi. În comunitățile medievale timpurii, gospodăria includea frecvent servitori, ucenici sau chiar sclavi, iar apartenența la aceeași comunitate creștină locală a contat, se pare, mai mult decât legăturile biologice în ceea ce privește decizia de înhumare.
Complexitatea practicilor funerare, dincolo de rudenie
Deși mormintele colective puteau conține persoane fără legături de rudenie, analiza ADN a relevat și aspecte legate de continuitatea familială. De exemplu, cimitirul din Västerhus a fost folosit de aceleași familii de-a lungul mai multor generații, indicând o legătură puternică cu locul de înmormântare. Un caz notabil este cel al unei femei, supranumită Lady 56, care a murit în jurul vârstei de 30 de ani și a fost înmormântată cu o cochilie de scoică, simbol al pelerinajului la Santiago de Compostela. Deși părinții, fratele și fiicele sale au fost identificați în același cimitir, aceștia au fost înmormântați separat, subliniind complexitatea și varietatea ritualurilor funerare specifice epocii.
Sursa: Descopera
