Ursula von der Leyen și Mark Rutte, șefii Comisiei Europene, respectiv NATO, au convenit să intensifice colaborarea pentru a pregăti summitul de la Ankara, concentrându-se pe investiții sporite, producție accelerată și o abordare mai rapidă. Totuși, discuțiile au scos la iveală un conflict mocnit între cele două entități cu privire la gestionarea viitoare a înarmării europene și la controlul uriașelor fonduri alocate.
Competiția pentru dominație în industria de apărare
Financial Times a semnalat o „luptă pentru influență” în domeniul politicii industriale de apărare. Miza este considerabilă, atingând valoarea de o mie de miliarde de dolari. Uniunea Europeană a exclus anul trecut cheltuielile pentru apărare din regulile sale fiscale, facilitând astfel îndeplinirea noului obiectiv NATO de 5% din PIB pentru armată și infrastructură. Dacă cele 23 de state membre UE care sunt și aliați NATO vor atinge acest prag, asta ar genera o creștere anuală combinată de un trilion de dolari a cheltuielilor militare, comparativ cu nivelurile din 2024.
UE a pus la dispoziție și 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi cu dobândă redusă, destinate finanțării achizițiilor de armament. Aceste împrumuturi sunt concepute pentru a sprijini industria europeană, dar pot fi utilizate și pentru arme americane, în cazul în care nu există alternative europene. Îngrijorările au apărut în contextul în care secretarul general NATO, Mark Rutte, a sugerat că Europa „visează” dacă crede că se poate apăra fără ajutorul SUA.
Viziuni divergente și interese naționale
Pe de o parte, Spania, sub conducerea premierului Pedro Sanchez, promovează ideea unei armate europene unificate. Pe de altă parte, Germania adoptă o abordare mai precaută, susținând necesitatea acoperirii lacunelor de capacitate, dar opunându-se excluderii sistemelor americane. Berlinul urmărește să maximizeze beneficiile pentru companiile sale din bugetul de apărare, estimat la 550 de miliarde de euro în următorii patru ani.
În prezent, țările europene aliate dispun de 172 de tipuri diferite de sisteme de armament, comparativ cu doar 32 în SUA. O armată europeană funcțională, capabilă să joace rolul de factor de descurajare fără suportul american, ar necesita un număr impresionant de tancuri, vehicule de luptă și piese de artilerie, alături de sute de mii de soldați suplimentari. Un studiu din 2025 al think tank-ului Bruegel estima că ar fi nevoie și de o creștere semnificativă a cheltuielilor pentru apărare, cu aproximativ 250 de miliarde de euro pe an.
Summitul NATO de la Ankara, un test crucial
Disputa dintre NATO și UE are loc în contextul apropierii summitului NATO de la Ankara, programat pentru începutul lunii iulie. Evenimentul se anunță a fi unul tensionat, mai ales după declarațiile președintelui Donald Trump, care a exprimat rezerve cu privire la angajamentul NATO.
În același timp, proiectul franco-german pentru un avion multirol de generația a șasea, lansat în 2017 cu o finanțare de 100 de miliarde de euro, se confruntă cu amânări repetate din cauza divergențelor de interese naționale și a rivalităților industriale. Franța dorește un avion adaptat pentru armele nucleare și utilizare pe portavioane, în timp ce Germania nu are nici arme nucleare, nici portavioane. Rivalitățile dintre companii, precum Dassault și Airbus, complică și mai mult situația.
Summitul NATO de la Ankara va oferi un teren de evaluare a acestor tensiuni, cu accent pe definirea viitoare a rolului Europei în apărarea colectivă și pe controlul resurselor financiare imense alocate.
