Europenii au încetat să mai construiască morminte megalitice complexe spre sfârşitul mileniului al IV-lea î.Hr. Un nou studiu sugerează că această abandonare a fost legată de o prăbușire demografică majoră, cunoscută sub numele de „declinul neolitic”. Cercetările recente analizează schimbările genetice și culturale care au marcat această perioadă.
Misterul mormintelor dispărute
Construirea mormintelor megalitice a fost o caracteristică definitorie a epocii neolitice în Europa. Aceste structuri impunătoare, ridicate din blocuri mari de piatră, reflectau complexitatea societăților din acea perioadă. Totuși, acest obicei a dispărut brusc. Pentru a înțelege ce s-a întâmplat, cercetătorii au analizat ADN-ul a 132 de indivizi îngropați într-un mormânt neolitic din Bury, lângă Paris.
Studiul arată că mormântul a fost folosit în două faze distincte. Prima fază, între anii 3200 și 3100 î.Hr., a fost asociată cu indivizi de origine locală. A doua fază, care a început în jurul anului 2900 î.Hr., a inclus persoane cu origini din Peninsula Iberică și sudul Franței. „Observăm o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par să le aparțină unor populații complet diferite. Asta indică faptul că a avut loc un eveniment major, o perturbare care a dus la declinul unei populații și la apariția alteia”, a declarat autorul studiului, Frederik Seersholm.
Factorii unui declin continental
Datele colectate din alte morminte neolitice din Germania, Danemarca și Suedia confirmă această tendință. Aceste descoperiri sugerează un declin neolitic extins, în care societățile care construiau morminte megalitice au dispărut, fiind înlocuite ulterior de migranți. Noii veniți au adus cu ei și schimbări culturale.
În Bury, spre exemplu, în prima fază, corpurile erau așezate aliniate cu axa mormântului, în poziție întinsă. În faza a doua, nu mai există această aliniere, iar corpurile sunt depuse în poziții chircite. Cercetătorii au observat că în prima fază există un număr neobișnuit de mare de schelete de copii și sugari. Acesta putea fi un indicator al unei mortalități ridicate în rândul tinerilor. Urme de ADN ale unor agenți patogeni periculoși, inclusiv Yersinia pestis, bacteria responsabilă de ciumă, au fost identificate în rămășițe. „Nu putem spune că ciuma a fost singura cauză a colapsului populației, dar încărcătura totală de boli ar fi putut fi unul dintre factorii importanți”, a spus cercetătorul Martin Sikora.
Un vid demografic și consecințele sale
Rezultatele cercetărilor sugerează că abandonarea construcției mormintelor megalitice a fost legată de o scădere masivă a populației în Europa. După o perioadă de pauză, aceste morminte au fost reutilizate de alte culturi, care s-au extins în teritoriile rămase libere. „Putem lua în calcul faptul că atât migrația dinspre Peninsula Iberică, cât și expansiunea din stepe au fost răspunsuri la declinul neolitic, deoarece scăderea populației a creat un vid demografic în care grupurile vecine au putut avansa”, au concluzionat cercetătorii. Studiul a fost publicat în revista Nature Ecology and Evolution.
