Europa își dorește un canal maritim similar Canalului Suez, iar Turcia construiește în prezent un mega-proiect naval evaluat la 23 de miliarde de euro. Canalul Istanbul, menit să lege Marea Neagră de Marea Marmara, ar putea redesena rutele comerciale globale. Proiectul vine într-un moment în care blocarea Strâmtorii Ormuz a evidențiat importanța căilor navigabile alternative, mai puțin vulnerabile în caz de conflict.
Canalul Istanbul: Un vis ambițios
Noul canal, care se va întinde paralel cu Strâmtoarea Bosfor, ar urma să ofere o rută de transport similară Canalului Suez, cu capacitatea de a gestiona aproximativ 160 de nave sau petroliere zilnic. Proiectul, estimat la 23 de miliarde de euro, include 13 miliarde de euro pentru canalul propriu-zis și 10 miliarde pentru dezvoltarea zonelor adiacente. Canalul ar trebui să fie funcțional până în 2027. Recep Tayyip Erdoğan, președintele Turciei, a descris proiectul ca fiind unul transformator pentru economia turcă, subliniind importanța acestuia pentru viitorul Istanbulului și pentru siguranța cetățenilor.
Modelul Suez și implicațiile economice
Proiectul vizează să imite succesul economic al Canalului Suez, considerat una dintre cele mai profitabile căi navigabile din lume. Veniturile Canalului Suez au crescut considerabil recent. Canalul a generat aproximativ 40 de miliarde de dolari între 2019 și 2024 și rămâne cea mai importantă sursă de valută a Egiptului. Autoritatea Canalului Suez estimează venituri de aproximativ 8 miliarde de dolari în anul fiscal 2026/2027, cu o creștere la circa 10 miliarde în anul următor.
Taxe de tranzit și tensiuni geopolitice
Conform Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării, navele au dreptul la „trecere în tranzit” prin strâmtorile utilizate pentru navigația internațională. Țările riverane nu pot percepe taxe pentru această trecere, cu excepția unor costuri limitate pentru servicii. Egiptul și Panama, în schimb, percep taxe, deoarece Canalul Suez și Canalul Panama sunt căi navigabile artificiale. Proiectul Turciei, de a construi un canal artificial paralel cu Bosforul, ar permite Ankarei să introducă taxe fără a încălca dreptul internațional. Totuși, legalitatea perceperii taxelor pe căi strategice este pusă la încercare în contextul tensiunilor dintre Iran și Statele Unite ale Americii. Teheranul dorește includerea unor prevederi într-un eventual acord de pace care să-i permită să taxeze navele care traversează Strâmtoarea Ormuz.
