NOUĂ cercetare sugerează că genetica joacă un rol mult mai important în determinarea duratei de viață a oamenilor decât se credea anterior. Un studiu recent, realizat de Institutul Weizmann, indică faptul că genele pot fi responsabile pentru aproximativ jumătate din diferențele privind longevitatea. Această descoperire răstoarnă o viziune de lungă durată, conform căreia factorii de mediu și hazardul ar fi principalii factori.
Impactul genetic asupra longevității
Analizând datele provenite de la gemeni, inclusiv gemeni crescuți separat, și utilizând simulări inovatoare pentru a exclude decesele cauzate de accidente și alte cauze externe, cercetătorii au evidențiat o influență genetică anterior mascată. Studiile anterioare estimau că factorii ereditari explică doar între 20 și 25% din diferențele de durată a vieții, unele cercetări indicând chiar sub 10%. Noul studiu, publicat în revista Science, arată că genetica poate contribui cu aproximativ jumătate din variația duratei de viață.
Echipa de cercetare a analizat trei seturi de date extinse despre gemeni din Suedia și Danemarca. O componentă inovatoare a cercetării a fost includerea datelor despre gemenii crescuți separat, permițând o mai bună separare a influențelor genetice de cele de mediu. Studiul subliniază importanța mortalității extrinseci, care include decesele cauzate de accidente, infecții și factori de mediu, în distorsionarea estimărilor anterioare.
Metodologie și rezultate cheie
Pentru a depăși dificultățile, echipa a dezvoltat o nouă abordare analitică. Au folosit modele matematice și simulări de gemeni virtuali pentru a distinge decesele cauzate de îmbătrânire de cele rezultate în urma factorilor externi. Prin filtrarea acestor influențe externe, cercetătorii au observat un semnal genetic mult mai puternic. Rezultatele sunt în concordanță cu ceea ce se observă în alte trăsături umane complexe și în studiile pe animale.
Conform constatărilor studiului, riscul de deces din cauza demenței prezintă o ereditate de circa 70% până la vârsta de 80 de ani, o valoare semnificativ mai mare decât cea a cancerului sau a bolilor de inimă. Aceste rezultate ar putea schimba modul în care oamenii de știință înțeleg procesul de îmbătrânire și longevitatea. Accentul sporit pe genetica longevității ar putea stimula căutarea genelor specifice care influențează durata de viață.
Implicații pentru cercetare și tratamente
Ben Shenhar, liderul studiului, a declarat că rezultatele creează un stimulent pentru a căuta variante genetice care prelungesc durata de viață. Aceasta ar putea deschide oportunități pentru a înțelege mai bine biologia îmbătrânirii și, potențial, pentru a o aborda terapeutic. Studiul subliniază importanța viitoarelor cercetări în identificarea genelor și mecanismelor genetice specifice care contribuie la longevitate.
Studiul a fost publicat în revista Science în aprilie 2024, consolidând rolul genetic al longevității.
