Programul nuclear iranian, din nou în centrul atenției internaționale
Discuțiile dintre Iran și Statele Unite ale Americii privind programul nuclear al Teheranului par să se confrunte cu un impas. Principala piedică o reprezintă insistența Statelor Unite de a impune un moratoriu de 20 de ani asupra activităților de îmbogățire a uraniului. Iranul, în schimb, a propus o perioadă de doar cinci ani. În pofida acestor dezacorduri, speranțe de continuare a negocierilor există, iar discuțiile ar putea fi reluate în Pakistan.
Punctul de blocaj: uraniul îmbogățit
Un aspect crucial al negocierilor îl reprezintă uraniul îmbogățit al Iranului, stocat într-o locație subterană. Fostul președinte american Donald Trump a afirmat anul trecut că acesta a fost distrus, însă realitatea pare să fie alta. Vicepreședintele american, JD Vance, a subliniat că programul nuclear reprezintă punctul de blocaj în discuții. Statele Unite cer Teheranului un angajament ferm de a nu dezvolta arme nucleare, dar propunerea unei perioade de 20 de ani pentru înghețarea programului nuclear nu este acceptată de Iran.
Iranul insistă asupra dreptului său suveran de a îmbogăți uraniu în scopuri civile, conform Tratatului de Neproliferare Nucleară. Cu toate acestea, ambele părți par să recunoască necesitatea unor concesii, mai ales după o perioadă de tensiuni în regiune. Un eventual acord ar putea reprezenta o victorie parțială pentru ambele părți, dar detaliile rămân sub semnul întrebării.
Istoria complexă a programului nuclear iranian
Programul nuclear al Iranului are o istorie îndelungată, începând cu un program civil în timpul șahului. După Revoluția din 1979, programul a fost revizuit, dezvoltându-se în anii 1990 într-unul cu componente civile și militare secrete, coordonat de generalul de brigadă. Instalații mari și ascunse, destinate îmbogățirii uraniului, au fost amplasate sub munți.
Eforturile de construire a armelor nucleare s-au oprit în 2003, conform evaluărilor americane, dar programul de îmbogățire a uraniului a continuat. În 2015, Iranul îmbogățea uraniu la un nivel de 3,67%. Acordul nuclear din același an a limitat îmbogățirea la 3,67% și a transferat uraniul îmbogățit în afara țării. După retragerea SUA din acord, Iranul a accelerat îmbogățirea, ajungând la 60%, apropiindu-se de pragul necesar pentru arme.
Impactul asupra negocierilor
Atacurile recente, inclusiv cele cu bombe de tip „bunker-busters”, asupra instalațiilor nucleare iraniene au provocat daune considerabile. Cu toate acestea, țara ar putea totuși să fabrice câteva arme nucleare. Un expert a declarat că, dacă Iranul ar reuși să recupereze uraniul îmbogățit, ar putea produce o armă nucleară în șase luni.
Problema fundamentală rămâne dacă Iranul dorește cu adevărat să construiască o bombă. Liderii iranieni au subliniat deseori că armele nucleare sunt interzise de religia islamică. Cu toate acestea, existența unui program funcțional, capabil să producă arme nucleare, este suficientă pentru a atrage atenția Statelor Unite. Washingtonul ar putea considera că suspendarea totală a îmbogățirii, nu doar limitarea acesteia la un anumit procent, ar reprezenta o îmbunătățire a acordului din 2015.
Mark Fitzpatrick, fost oficial al Departamentului de Stat al SUA, a declarat că Iranul deține în continuare resursele necesare pentru a produce câteva arme nucleare.
