Jerusalem – Tensiunile dintre Israel și Turcia au escaladat recent, culminând cu un atac aerian israelian asupra unei baze militare din nordul Siriei. Această acțiune, petrecută cu doar câteva luni înainte de alegerile generale din Israel, a declanșat un amplu dezbatere privind motivele din spatele raidului: o amenințare strategică reală sau o tactică politică a premierului Benjamin Netanyahu pentru a-și consolida poziția în campanie.
Un panou publicitar uriaș amplasat pe autostrada principală din Tel Aviv a plasat deja Turcia în centrul campaniei electorale a lui Benjamin Netanyahu. Imaginea îl prezenta pe președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, alături de lideri din Iran, Hezbollah și primarul New York-ului, ca adversari ai Israelului, sub sloganul „Ei vor ca Netanyahu să piardă. Nu lăsați-i să câștige.”
La scurt timp după acest episod, Turcia a devenit, din nou, un punct central, de data aceasta în confruntarea militară dintre Israel și Siria. Avioane israeliene au lovit baza aeriană Abu al-Dahar din nordul Siriei, vizând ceea ce oficialii israelieni au descris ca fiind o consolidare militară turcească emergentă, considerată o amenințare semnificativă.
Însă, având în vedere proximitatea atacului față de campania electorală a lui Netanyahu, care se apropie de final, s-a aprins un aprins dezbatere în Israel și pe plan internațional. Se pune întrebarea dacă Netanyahu a anticipat o amenințare strategică reală sau a amplificat una pentru a-și îmbunătăți șansele electorale.
Netanyahu, încolțit de acuzații privind motive politice
Pe parcursul carierei sale politice de decenii, Netanyahu s-a poziționat constant ca fiind „Domnul Securitate”, capabil să înfrunte orice amenințare la adresa Israelului. Este, de asemenea, un politician abil, cu un istoric de transformare a crizelor în avantaje personale.
Tom Barrack, trimisul special al președintelui Donald Trump în Siria și ambasador în Turcia, a criticat public atacul israelian, numindu-l o „escaladare inutilă”. Într-un interviu recent, Barrack a sugerat o posibilă motivație politică, lansând „teoria” conform căreia Israelul „ar fi încercat pur și simplu să provoace Turcia”. El a descris acțiunea ca fiind „un demers foarte agresiv, dar unul care ar putea prinde bine înaintea alegerilor”.
Oficial, Israelul a prezentat atacul ca pe o necesitate operațională stringentă. Atât Netanyahu, cât și ministrul Apărării, Israel Katz, au declarat că serviciile secrete israeliene au indicat faptul că Turcia se pregătea să desfășoare forțe și echipamente la baza aeriană vizată.
O sursă militară israeliană a declarat pentru CNN că Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) dispun de informații cu privire la planurile Turciei de a disloca personal, drone și sisteme de apărare antiaeriană în locația respectivă. O astfel de desfășurare, a precizat sursa, ar putea limita libertatea de acțiune a Israelului în spațiul aerian sirian și ar putea altera echilibrul strategic în regiune. Aceste informații, susține o altă sursă, au fost comunicate administrației Trump și președintelui Siriei, Ahmed Al-Sharaa. Israelul și Siria au purtat discuții de dezescaladare în ultimul an, ajungând la ceea ce Netanyahu a descris drept un „statu-quo în problemele de securitate”.
Erdogan, ținta retoricii acide a lui Netanyahu
Cu toate acestea, Turcia, Statele Unite și unii dintre rivalii politici interni ai lui Netanyahu au subliniat contextul temporal al evenimentelor. Respingând explicația israeliană ca fiind „nesustenabilă”, Turcia a acuzat Israelul de „urmărirea unor politici expansioniste și destabilizatoare în regiune” înaintea votului din octombrie. Guvernul turc a afirmat că va continua să coopereze cu guvernul sirian „pe o bază legitimă pentru stabilirea păcii, stabilității și prosperității”.
Netanyahu și Katz au respins narativul privind motivația politică, avertizând în schimb despre o prezență militară turcească iminentă în Siria. „Nu vom tolera o prezență militară turcească care să se stabilească în Siria și să amenințe Israelul”, a declarat Netanyahu săptămâna trecută.
În același timp, premierul israelian și-a intensificat deja retorica combativă împotriva lui Erdogan. Vineri, biroul lui Netanyahu a catalogat, printr-un mesaj pe platforma X, pe Erdogan drept un „tiran antisemit care își opresează propriul popor”.
Rivalitatea publică dintre Netanyahu și Erdogan este de lungă durată și s-a acutizat dramatic în timpul conflictelor din Gaza, Liban și Iran. Erdogan l-a acuzat pe Netanyahu de crime de război și a acuzat repetat Israelul de atrocități în Gaza, în timp ce Netanyahu l-a acuzat pe Erdogan de sprijinirea Hamas. Recent, Netanyahu s-a opus vânzării de avioane de luptă americane F-35 către Ankara, avertizând cu privire la „ambițiile agresive” ale lui Erdogan în regiune.
Amos Harel, analist senior de securitate pentru ziarul de stânga Haaretz, consideră că atât explicațiile de securitate, cât și cele politice sunt relevante. „Există într-adevăr indicii că abordarea lui Erdogan față de Israel este foarte ostilă și că Turcia întreprinde diverse mișcări militare în Siria, dintre care unele preocupă IDF – inclusiv la acel aeroport specific”, a afirmat Harel, citând informații despre planurile turcești de a desfășura consilieri, drone și sisteme de apărare antiaeriană.
În același timp, Harel a precizat pentru CNN: „Este complet clar că Netanyahu urmărește o linie nouă și agresivă”, una pe care o consideră o lecție învățată din atacul din 7 octombrie 2023 asupra Israelului: lovește primul, pe orice front, stabilind în același timp zone tampon de securitate de-a lungul frontierelor Israelului în Gaza, Liban și Siria. Armata israeliană a preluat o zonă tampon de 400 de kilometri pătrați în Siria, după prăbușirea regimului Assad în 2024, și o ocupă de atunci.
Cu Netanyahu și blocul său politic aflați în prezent în urmă în sondaje, criticii săi se tem că o nouă criză de securitate ar putea schimba fundamental peisajul politic și l-ar ajuta să controleze agenda campaniei. „Netanyahu este cunoscut pentru credința sa că o urgență de securitate este o opțiune de ultimă instanță care ar putea amesteca cărțile și îi poate îmbunătăți șansele de supraviețuire în aceste alegeri”, a subliniat Harel. Și având în vedere că Donald Trump limitează acțiunile militare ale Israelului în Gaza și Liban, a adăugat el, „Turcia-Siria devine un front potențial. Acest lucru ridică, cel puțin, suspiciuni puternice că sunt implicate și considerații politice”.
