Conform Stiripesurse.ro: Retrogradarea României la ratingul „junk” ar putea arunca sectorul energetic într-o criză profundă, blocând proiectele majore de infrastructură și producție care depind de finanțări externe pe termen lung.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), avertizează că accesul dificil și costisitor la capital va transforma proiectele energetice vitale din motoare de dezvoltare în principalii acceleratorii ai inflației și ai declinului economic. Costul mai ridicat al banilor ar face ca noi investiții în parcuri fotovoltaice, eoliene sau în modernizarea rețelelor electrice să devină prohibitiv de scumpe.
Vulnerabilitatea sectorului energetic la creșterea costului capitalului
Investițiile în sectorul energetic sunt, prin natura lor, extrem de intensive din punct de vedere al capitalului. De la parcuri fotovoltaice și centrale eoliene, până la extinderea rețelelor de transport și distribuție, aceste proiecte necesită sume uriașe inițial, iar recuperarea investiției se întinde pe parcursul a 20-30 de ani.
În general, companiile nu finanțează aceste mega-proiecte exclusiv din resurse proprii. Finanțarea provine preponderent din credite bancare și din atragerea de capital pe piețele financiare internaționale. Prin urmare, nu doar prețul echipamentelor sau costurile de construcție influențează rentabilitatea, ci și costul banilor folosiți.
„Capitalul nu merge acolo unde promisiunile sunt cele mai mari. Merge acolo unde riscul este cel mai mic”, explică Chisăliță. O retrogradare la categoria „junk” ar face ca investitorii să solicite randamente mult mai mari pentru a compensa riscul sporit, determinând, în același timp, reducerea expunerii pe România din partea unor fonduri instituționale importante.
Impactul estimat asupra pieței energetice
Analiza AEI indică faptul că, în prezent, costul finanțării în sectorul energetic românesc se situează în jur de 7,6%. În scenariul unei retrogradări la categoria „junk”, prima de risc ar putea crește costul finanțării până la 9,5-10%. Această diferență se resimte puternic în cazul proiectelor de energie regenerabilă, unde costurile inițiale sunt mari. După punerea în funcțiune, acestea au cheltuieli operaționale reduse, motiv pentru care costul capitalului devine un factor decisiv în stabilirea prețului energiei verzi.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), costul finanțării reprezintă unul dintre principalii factori care influențează prețul energiei curate, mai ales în economiile considerate mai riscante pentru investiții.
Zeci de miliarde de euro în pericol
Estimările AEI arată că, până în 2035, România ar putea pierde miliarde de euro în investiții energetice dacă ajunge în categoria „junk”. Capacitățile noi de producție ar putea fi limitate la 8-10 GW, față de 14-16 GW în scenariul actual „investment grade”. Investițiile private în sector ar putea scădea de la 25-30 de miliarde de euro la 15-18 miliarde de euro. Această situație ar putea duce la o creștere a prețului mediu al energiei pe piața angro după 2030, la 125-140 euro/MWh, comparativ cu un preț estimat la 110 euro/MWh în scenariul favorabil. De asemenea, importurile de energie ar putea crește semnificativ, de la 5-8% la 12-18% din consum.
Chiar dacă România deține un potențial energetic considerabil, cu resurse hidro, gaze naturale, nucleare, solare și eoliene, acestea nu garantează automat atragerea investițiilor. Investitorii compară constant oportunitățile din diverse țări, iar România riscă să piardă teren dacă este percepută ca fiind mai riscantă decât vecinii săi.
Energia mai scumpă, un efect în lanț
Creșterea costurilor în sectorul energetic nu se va limita doar la companiile din domeniu, ci se va propaga în întreaga economie. Energia fiind un bun esențial, orice scumpire se va reflecta în prețul alimentelor, al transportului, al serviciilor și al produselor industriale. Pentru companii, acest lucru înseamnă o competitivitate redusă față de firmele din alte state cu condiții de finanțare mai bune. Populația va resimți efectele prin scăderea puterii de cumpărare, iar investițiile private ar putea fi, de asemenea, afectate.
Un rating „junk” ar putea declanșa un cerc vicios: finanțare mai scumpă duce la investiții mai puține, limitând dezvoltarea capacităților energetice și menținând presiunea asupra prețurilor. Măsurile care afectează predictibilitatea fiscală și legislativă pot amplifica percepția de risc, crescând și mai mult costul capitalului.
România se află într-o competiție globală pentru atragerea capitalului european destinat tranziției energetice. Statele care inspiră încredere vor beneficia de investiții și costuri de finanțare reduse, în timp ce cele percepute ca fiind mai riscante ar putea rămâne cu proiecte amânate și cu energie mai scumpă. Potențialul energetic diversificat al României nu poate compensa, în lipsa încrederii investitorilor, stabilitatea fiind factorul decisiv.
În acest context, România intră într-o perioadă crucială, în care Uniunea Europeană direcționează investiții masive către energie regenerabilă, rețele electrice și noi tehnologii energetice.
Sursa: Stiripesurse.ro
