Conform HotNews: Nașterea petrodolarului: O afacere secretă care a redefinit economia globală
O căldură sufocantă, 38 de grade Celsius resimțite ca 40, întâmpina aeronava americană la Jeddah, în Arabia Saudită. Nu existau camere de televiziune, declarații oficiale sau ceremonii. Pentru majoritatea, era doar o misiune diplomatică obișnuită. Însă, cei doi pasageri, secretarul Trezoreriei Americane, William Simon, și adjunctul său, Jerry Parsky, coborau din avion cu o misiune de o sensibilitate rar întâlnită în timpul Războiului Rece. Eșecul acestui demers amenința să zguduie puterea economică a Statelor Unite, iar succesul său avea să remodeleze economia globală pe termen lung.
În iulie 1974, la ordinul președintelui Nixon, Simon și Parsky au întreprins o călătorie secretă în Arabia Saudită. Scopul: finalizarea detaliilor ceea ce mai târziu avea să fie cunoscut sub numele de petrodolar. Operând în strânsă colaborare cu Secretarul de Stat Henry Kissinger, Simon a petrecut patru zile în Jeddah, pe coasta Mării Roșii, purtând negocieri intense cu omologii saudiți. Pe tapet se aflau viitorul dolarului american, stabilitatea economiei americane și influența americană în Orientul Mijlociu, în detrimentul celei sovietice.
Acordul „win-win” și dominația dolarului
Înțelegerea propusă de Simon era de o simplitate disonantă cu miza uriașă. Arabia Saudită urma să se angajeze să prețuiască petrolul în dolari americani și să-și reinvestească aceste încasări în titluri de trezorerie americane și depozite în eurodolari la băncile americane. În schimb, Statele Unite promiteau furnizarea de arme avansate Regatului. Elementul cheie al acestui acord era angajamentul băncilor americane de a „recicla” petrodolarii prin credite acordate piețelor emergente din America Latină, Asia de Sud și Africa. Aceste țări, la rândul lor, ar fi trebuit să achiziționeze exporturi din SUA, Europa și Japonia, stimulând astfel creșterea globală și cererea de petrol.
Acest mecanism a creat o situație avantajoasă pentru toți participanții. Arabia Saudită obținea securitate prin vânzări de arme, investiții sigure și prețuri avantajoase la petrol, alături de o cerere crescută. Statele Unite beneficiau de finanțare prin datorii, vânzări de arme, o influență consolidată în Orientul Mijlociu și, cel mai important, un rol dominant pentru dolarul american în rezervele internaționale. Oricărei țări care avea nevoie de petrol îi era necesar, implicit, să dețină dolari americani.
Consecințele apariției „petrodolarului” au fost profunde. Aproape tot comerțul internațional cu petrol fiind denominat în dolari, fiecare țară din lume a fost nevoită să mențină rezerve semnificative ale monedei americane. Băncile centrale și guvernele din întreaga lume au început să acumuleze dolari și să cumpere obligațiuni americane, iar tranzacțiile internaționale au trecut prin sistemul financiar american. Dolarul și-a consolidat o nouă bază de sprijin, termenul „petrodolar” devenind un element definitoriu în literatura economică a deceniilor următoare.
Îndoieli moderne și provocări persistente
Acest sistem a conferit Statelor Unite un avantaj competitiv unic, permițându-le să se împrumute la costuri mai mici și să finanțeze deficite bugetare mari fără presiunile cu care s-ar fi confruntat orice altă economie. Rolul central al dolarului în comerțul energetic internațional i-a asigurat o influență considerabilă asupra sistemului financiar global.
După mai bine de cincizeci de ani, sistemul petrodolarilor rămâne un pilon esențial al economiei internaționale, deși dominația sa este, astăzi, supusă unor noi provocări. China promovează activ tranzacțiile în yuani, Rusia caută să limiteze utilizarea dolarului în schimburile comerciale, iar țările BRICS discută mecanisme alternative de plată. Chiar și Arabia Saudită pare mai deschisă la posibilitatea de a încheia acorduri în alte monede.
Cu toate acestea, dolarul american continuă să domine rezervele valutare globale și majoritatea tranzacțiilor energetice internaționale, un rezultat direct al acelei misiuni secrete de la Jeddah. Un acord despre care puțini au știut ani de zile și care nu doar că a salvat dolarul, ci a reconfigurat fundamentul economiei globale.
Inițial, acordul cu petrodolari a funcționat conform așteptărilor, dollarul american înregistrând o apreciere semnificativă. Ulterior, însă, o scădere rapidă a dolarului, considerată de Arabia Saudită o încălcare a acordului, a determinat dublarea prețului petrolului, aruncând economia americană într-o nouă recesiune. Situația părea să se destrame după doar patru ani. Președintele Jimmy Carter a reușit să stabilizeze economia prin numirea lui Paul Volcker la conducerea Rezervei Federale în august 1979. Decizia de a majora radical ratele dobânzilor, deși dureroasă pe termen scurt, a redus inflația și a readus dolarul la nivelurile sale anterioare, consolidând astfel succesul pe termen lung al tranzacției cu petrodolari și inaugurând „Epoca de AUR a Regelui Dolar” în anii ’80.
Sursa: HotNews
