Conform Digi24: Lipsa medicamentelor în România nu mai este o problemă izolată, ci o realitate cu care se confruntă pacienții periodic. Tratamentul necesar nu se găsește în farmacii, iar medicii caută alternative, lăsând pacienții în incertitudine. O soluție existentă, dar subutilizată, pentru a combate aceste discontinuități este importul paralel de medicamente.
Importul paralel: o soluție legală în UE, greu accesibilă în România
Importurile paralele permit aducerea în România a medicamentelor disponibile în alte state membre, când produsul este temporar indisponibil pe piața locală. Acest mecanism legal, utilizat de ani de zile în piața europeană, presupune respectarea unor condiții specifice de similitudine și control. Problema principală constă în procedurile administrative din cadrul legislativ actual, care pot întârzia accesul pacienților la medicamentele absolut necesare.
Aceste proceduri, inclusiv avizele și aprobările necesare, dar și etichetarea și punerea pe piață, pot consuma timp prețios. În domeniul sănătății, decalajul dintre o posibilitate și accesul efectiv la medicament poate face diferența între continuarea tratamentului sau întreruperea acestuia, cu consecințe directe. Importurile paralele nu pot înlocui canalele tradiționale de aprovizionare, nici nu pot rezolva toate cauzele penuriei, care pot fi multiple.
Beneficiile importului paralel și impactul asupra pacienților
Importul paralel reprezintă un instrument practic, deja disponibil, care poate produce rezultate în situațiile de blocaj. Acesta poate acoperi goluri importante pentru pacienți, dar și pentru stat, mai ales în situațiile în care medicamentul este disponibil în altă parte în Uniunea Europeană, dar nu ajunge suficient de rapid în România. Pacienții cu afecțiuni cronice, precum diabetul, sau cei cu afecțiuni oncologice și neurologice, pot fi afectați semnificativ de lipsa medicamentelor.
Schimbarea terapiei, reluarea ajustării tratamentului, stresul clinic și costurile suplimentare în sistem pot fi consecințele directe ale acestei penurii. Decizia de a folosi importul paralel ar trebui să răspundă unei întrebări cruciale: „Cum rezolvăm urgent nevoia pacienților – în caz de penurie și discontinuitate, cu eficiență bugetară și decontare echitabilă?”, utilizând bune practici existente în alte țări europene.
Armonizarea legislativă și funcționarea pieței europene
Comerțul paralel în România este adesea înțeles doar parțial. Piața europeană funcționează de fapt în ambele sensuri, iar medicamentele pot fi distribuite acolo unde este nevoie. La nivelul a aproximativ 4.000 de molecule utilizate în cele 27 de state membre, penurile și discontinuitățile sunt inevitabile și destul de frecvente.
Este nevoie de un cadru legislativ național actualizat și armonizat cu cel european, proceduri mai rapide și trasee administrative funcționale. O înțelegere clară că importurile paralele sunt un mecanism normal și reglementat în piața europeană poate contribui la reziliența sistemului de sănătate românesc.
În prezent, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) tratează lipsurile de medicamente ca un fenomen cu multiple cauze.
Sursa: Digi24
