Creșterea glicemiei: Mișcarea, un aliat neașteptat pentru diabetici
Creșterile bruște ale glicemiei pot afecta chiar și persoanele care își monitorizează cu atenție alimentația. Dincolo de tratament, medicii spun că un gest simplu, precum mișcarea, poate aduce beneficii imediate. Câteva minute de activitate fizică pot reduce nivelul zahărului din sânge, fără intervenții complicate.
De ce mișcarea ajută la scăderea glicemiei
Când glicemia crește, înseamnă că există un surplus de glucoză în sânge. Mușchii au nevoie de energie pentru a funcționa, iar glucoza este o sursă rapidă de combustibil. Mișcarea mobilizează glucoza din sânge.
„Mișcarea este una dintre cele mai rapide metode naturale de a reduce o creștere a glicemiei în diabetul de tip 2”, explică Victoria Finn. În timpul activității fizice, mușchii „trag” glucoza din sânge și o folosesc pentru energie. Acest proces are un avantaj important: nu depinde în totalitate de insulină. Brooke Bussard menționează că mușchii pot prelua glucoza chiar și atunci când organismul nu răspunde corespunzător la insulină, eficientizând rapid efectul.
Ce tip de mișcare este benefic
Nu este nevoie de antrenamente complexe pentru a observa efecte pozitive. Activitățile simple pot fi eficiente: mersul alert, urcatul scărilor, ridicări de pe scaun sau genuflexiuni. Exercițiile care implică grupele mari de mușchi au un impact mai mare. Genuflexiunile, de exemplu, solicită coapsele și fesierii, crescând consumul de glucoză.
Un exercițiu ușor de aplicat acasă este ridicarea repetată de pe scaun, de 10-15 ori, în mai multe serii. Specialiștii recomandă verificarea glicemiei la 15-30 de minute după mișcare. Efectul depinde de nivelul inițial al glicemiei, de durata și intensitatea mișcării, dar și de sensibilitatea la insulină.
Diferențe între diabetul de tip 1 și tip 2
Recomandările nu sunt identice pentru diabetul de tip 1 și tip 2. În diabetul de tip 2, mișcarea poate reduce direct glicemia și este adesea utilă în episoadele de creștere. În diabetul de tip 1, insulina rămâne intervenția principală. Activitatea fizică poate ajuta ulterior, dar trebuie abordată cu atenție. Dacă glicemia este foarte mare și există cetone, exercițiul fizic poate avea efect invers și poate crește valorile. În aceste situații, medicii recomandă evitarea efortului până la stabilizare.
Mișcarea nu ajută doar în momentul unei creșteri a glicemiei. Practicată regulat, schimbă felul în care organismul gestionează zahărul. Un studiu publicat în American Journal of Medicine Open arată că activitatea fizică crește sensibilitatea la insulină, îmbunătățește controlul glicemic și poate întârzia sau chiar duce la remisia diabetului de tip 2 în anumite cazuri. Beneficiile apar indiferent de tipul de mișcare, dar cu condiția să fie practicată constant.
