La Cernobîl, cercetătorii descoperă viață care prosperă într-un mediu ostil
La aproape patru decenii de la dezastrul nuclear de la Cernobîl, oamenii de știință continuă să facă descoperiri uimitoare. Aceștia au identificat forme de viață adaptate la un mediu considerat extrem de periculos pentru majoritatea organismelor. Printre acestea, o ciupercă închisă la culoare, Cladosporium sphaerospermum, atrage atenția.
Această ciupercă nu doar că rezistă la radiații, dar pare să își accelereze creșterea în anumite condiții. Descoperirea ridică o întrebare neobișnuită: pot unele organisme să transforme radiația într-un avantaj? Cercetările privind acest fenomen au deschis noi perspective asupra capacității de adaptare a vieții.
Primele observații în zona contaminată
Primele semnale ale acestui fenomen au apărut în anii ’90. Cercetătorii de la Ukrainian National Academy of Sciences au identificat colonii de ciuperci în interiorul structurii care acoperă reactorul 4. Aceste organisme erau prezente chiar în zonele cele mai contaminate. Un detaliu a ieșit rapid în evidență.
Multe dintre aceste ciuperci conțineau cantități mari de melanină. Melanina este pigmentul care dă culoare pielii, părului și ochilor la oameni. Acesta este cunoscut pentru rolul său protector în condiții extreme. În cazul ciupercilor de la Cernobîl, melanina părea să facă mai mult decât atât.
Experimente revoluționare și ipoteza „radiosintezei”
Un studiu publicat în PLOS ONE în 2007 a adus o schimbare de perspectivă. Cercetătorii au comparat ciuperci bogate în melanină cu variante fără acest pigment. Acestea au fost expuse la niveluri ridicate de radiații ionizante. Rezultatele au fost neașteptate.
Ciupercile cu melanină au crescut mai bine în aceste condiții decât cele fără pigment. În unele cazuri, au produs mai multă biomasă și au utilizat mai eficient nutrienții. Totodată, cercetătorii au observat că radiația modifica proprietățile electrice ale melaninei. Acest lucru ar putea explica o parte din acest comportament.
Pentru a explica fenomenul, oamenii de știință au propus conceptul de „radiosinteză”. Ideea pornește de la o comparație simplă: plantele folosesc lumina prin fotosinteză, iar aceste ciuperci ar putea utiliza, într-o anumită măsură, energia radiațiilor. Autorii studiului au fost prudenți. Nu au afirmat că organismul „se hrănește” cu radiație în sensul clasic, ci au vorbit despre un mecanism adaptativ.
Aplicații potențiale și viitorul cercetării
Agenții precum NASA analizează posibilitatea de a folosi astfel de organisme în spațiu. Un experiment realizat la bordul International Space Station a arătat că această ciupercă a crescut mai rapid în orbită și a redus ușor nivelul radiațiilor din jurul ei. Efectul nu este spectaculos la prima vedere, dar deschide o direcție interesantă.
Materiale biologice capabile să se dezvolte singure ar putea deveni o soluție pentru protejarea astronauților sau a echipamentelor. În prezent, cercetătorii încearcă să înțeleagă mecanismele exacte implicate. Dacă ipoteza legată de melanină se confirmă complet, vor putea apărea aplicații în domenii variate.
