Aurul, considerat tradițional un refugiu sigur în vremuri de criză, se transformă tot mai mult într-un instrument de gestionare a problemelor economice pentru unele bănci centrale. Costurile ridicate ale energiei, presiunile valutare și nevoia imediată de lichidități determină vânzarea de rezerve aurifere, afectând o piață care a cunoscut o creștere susținută în ultimii ani.
Aurul, din refugiu, în sursă de finanțare
După o perioadă în care instituțiile financiare centrale au acumulat cantități mari de AUR, piața observă acum primele semne ale vânzărilor masive. Războiul, creșterea prețurilor petrolului și aprecierea dolarului american au sporit nevoia de numerar. Aurul spot, tranzacționat în jurul sumei de 4.838 de dolari pe uncie, a scăzut cu aproximativ 10% față de maximele istorice atinse la sfârșitul lunii ianuarie, intrând într-o fază de corecție.
Analiștii de piață atribuie această schimbare presiunilor generate de conflictul armat. Prețurile mai mari ale petrolului afectează economiile dependente de importurile de energie, în timp ce volatilitatea valutară obligă autoritățile monetare să intervină mai agresiv pe piață. În același timp, nevoile fiscale sunt în creștere. Multe bănci centrale „stăteau pe o pușculiță foarte profitabilă”, susțin experții, cu aurul la valori ridicate. Acum, o parte din aceste rezerve sunt utilizate pentru a acoperi cheltuielile sporite pentru energie și apărare sau pentru a stabiliza monedele aflate sub presiune.
Piețele emergente, sub presiune
Tendința de vânzare a aurului este mai pronunțată în economiile emergente, unde aprecierea dolarului american și costurile mai mari de împrumut complică mediul financiar. Turcia este un exemplu relevant. Rezervele sale oficiale de AUR au scăzut cu 131 de tone în martie, prin swap-uri și vânzări directe, în contextul în care autoritățile au încercat să susțină lira turcească. Moneda națională a înregistrat o depreciere față de dolar după izbucnirea conflictului cu Iranul.
Și alte țări au urmat această tendință. Se pare că Rusia și-a redus rezervele de AUR în ultimele luni, probabil pentru a acoperi deficitele bugetare, iar Ghana a vândut, de asemenea, rezerve pentru a stimula lichiditățile în valută. Chiar și în Polonia, a cărei bancă centrală a fost un cumpărător important de AUR în ultimii ani, guvernul a luat în calcul posibilitatea vânzării unei părți din rezerve pentru a finanța cheltuielile de apărare.
Un pilon important se clatină
Această schimbare este semnificativă deoarece băncile centrale au fost un factor constant de cerere pe piața aurului în ultimii ani. Achizițiile lor au compensat ieșirile de capital din partea investitorilor occidentali și au susținut creșterea prețurilor. Consiliul Mondial al Aurului arăta că băncile centrale au cumpărat anual peste 1.000 de tone de AUR între 2022 și 2024, un nivel record pentru cererea sectorului oficial global. În 2025, achizițiile au fost limitate la 863 de tone, din cauza volatilității prețurilor.
Unii experți consideră că scăderea recentă a prețului aurului se datorează în parte vânzării de rezerve de către unele bănci centrale, fie pentru a-și susține monedele, fie pentru a finanța nevoile energetice. La aceasta se adaugă retragerea investitorilor individuali din pozițiile pe AUR, ceea ce amplifică presiunea descendentă.
Rămâne de văzut dacă această tendință de vânzare a aurului de către bănci centrale este o reacție temporară la presiunea războiului sau începutul unei schimbări mai profunde în comportamentul acestora pe piață. Recent, China a profitat de scăderile de prețuri pentru a-și crește stocurile, o strategie care ar putea susține prețul aurului.
