Conform Descopera: Noul studiu publicat în revista Nature Genetics arată că nu dispare complet informația genetică provenită de la părinți, sfidând ideea unui genom „curat“ la naștere. Cercetătorii de la Johns Hopkins Medicine și Texas A&M University au descoperit că anumite modificări chimice ale ADN-ului, cunoscute sub numele de metilare, pot supraviețui procesului de resetare genetică dintre generații. Această descoperire sugerează că organismul poate păstra o formă de memorie biologică ce se transmite mai departe urmașilor, oferind o imagine mai complexă asupra moștenirii biologice, dincolo de regulile clasice ale geneticii mendeliene.
Memoria biologică la șoareci, un mecanism surprinzător
Echipa de cercetători a analizat trei generații de șoareci de laborator, utilizând tehnologii moderne de secvențiere capabile să identifice atât ADN-ul, cât și modificările chimice asociate acestuia. S-au concentrat pe tipare de metilare a ADN-ului, marcaje chimice ce influențează activitatea genelor fără a modifica secvența genetică în sine. Rezultatele au arătat că aproximativ 7% din tiparele analizate nu respectau moștenirea mendeliană clasică. Unele marcaje au apărut la urmași fără a fi prezente la părinți, altele s-au transmis diferit în funcție de sex sau au reapărut, contrazicând așteptările teoretice. Această „memorie epigenetică” ar putea reprezenta un mecanism mai rapid de dobândire a unor trăsături noi în răspuns la mediul înconjurător.
Epigenetica explică modul în care informația genetică fundamentală, codificată în ADN, este utilizată de organism. Ea determină ce gene sunt active sau închise și intensitatea funcționării acestora în diferite celule. Metilarea ADN-ului, o modificare epigenetică majoră, acționează ca un întrerupător biologic, influențând procese esențiale precum metabolismul, răspunsul la stres sau dezvoltarea organismului. Aceste modificări pot fi influențate de factori externi precum mediul, alimentația, stresul, toxinele sau vârsta. Până acum, se credea că aceste modificări sunt în mare parte șterse între generații pentru a permite embrionului să pornească „de la zero”. Noul studiu indică însă că această resetare nu este completă.
Implicații pentru înțelegerea moștenirii
Ideea că experiențele părinților ar putea influența generațiile următoare nu este complet nouă în bioologie. Fenomene greu de explicat doar prin genetică clasică au fost observate de mult timp. Un exemplu notabil este foametea din Olanda din anii 1944-1945, unde copiii concepuți în acea perioadă au prezentat ulterior rate mai mari de diabet de tip 2, obezitate, hipertensiune și boli cardiovasculare. ADN-ul lor nu era diferit de cel al fraților lor, însă studiile au detectat modificări persistente în metilarea genelor legate de creștere și metabolism, chiar și după zeci de ani. Noul studiu pe șoareci oferă acum un mecanism biologic plauzibil pentru a explica astfel de observații.
Este important de subliniat că această descoperire nu implică transmiterea automată a traumelor emoționale sau a experiențelor personale. De asemenea, genetica clasică rămâne valabilă, majoritatea tiparelor de moștenire biologică urmând în continuare legile lui Mendel. Totuși, există un strat suplimentar de informație biologică, mai flexibil și sensibil la mediu, care poate influența generațiile viitoare. Această perspectivă este crucială pentru medicină, întrucât modificările epigenetice, spre deosebire de mutațiile genetice, sunt dinamice și, teoretic, reversibile, deschizând noi direcții de cercetare pentru tratamentul bolilor metabolice, tulburărilor legate de stres și altor afecțiuni complexe.
Studiul din 2026, publicat în Nature Genetics, este printre primele care documentează clar transmiterea unor tipare epigenetice non-mendeliene la mamifere, confirmând că mecanismele moștenirii biologice sunt mai complexe decât se credea anterior.
Sursa: Descopera
