Discursul public din România este din nou martorul unei retorici care amintește de începutul anilor ’90, potrivit consultantului economic Adrian Negrescu. Sloganul „Nu ne vindem țara” a fost reactivat pentru a bloca orice discuție despre eficientizarea companiilor de stat prin intermediul pieței de capital.
Populismul și realitatea economică
Adrian Negrescu avertizează că acest populism maschează o realitate economică deja existentă. Marile companii din sectorul energetic, precum Hidroelectrica, Romgaz și Transgaz, sunt deja listate, iar acest lucru nu a dus la pierderea suveranității, ci la o stabilitate financiară fără precedent. Acesta argumentează că politicienii care critică intențiile de privatizare parțială ignoră, voit sau nu, faptul că statul român a ales deja calea transparenței bursiere de ani buni.
Departe de a fi fost „furate”, aceste companii au devenit ancore de stabilitate nu doar pentru bugetul de stat, ci și pentru zeci de mii de investitori individuali și pentru fondurile de pensii private în care sunt înscriși milioane de români. Exemplul Hidroelectrica este elocvent în acest sens, fiind protagonistă a „listării deceniului” în 2023. Deși se tranzacționează liber pe piață, statul deține în continuare controlul absolut, cu o participație de peste 80%.
Controlul statului și beneficiile listării
În loc să pericliteze securitatea energetică, listarea a forțat o rigoare în management și o transparență care lipseau în perioada în care compania era condusă exclusiv din birourile ministerelor. „Investitorii privați nu au furat compania, ci au contribuit la o transparență mult mai mare a deciziilor”, subliniază Adrian Negrescu, arătând că randamentul dividendelor a plasat România pe radarul marilor investitori internaționali.
O altă temere exploatată politic este pierderea controlului decizional. În cazul Romgaz, Ministerul Energiei păstrează un pachet majoritar confortabil de 70%, asigurându-se că deciziile strategice, cum este exploatarea gazelor din perimetrul Neptun Deep, rămân sub jurisdicție națională. La Transgaz, statul controlează direct aproximativ 58,5% din capitalul social.
Teoria „suveranistă” susține că vânzarea unor pachete suplimentare ar înstrăina activele țării. Totuși, un calcul matematic simplu arată că vânzarea unui pachet de 7% din Transgaz, de exemplu, ar lăsa statul cu o majoritate absolută de peste 51%. Beneficiile unei astfel de mișcări ar fi imediate: capital proaspăt pentru investiții și o „gură de oxigen” pentru bugetul de stat, aflat într-o situație financiară dificilă. Adrian Negrescu punctează că listările nu trebuie făcute „la comandă” sau cu discount, ci pregătite profesionist pentru a maximiza valoarea acțiunilor.
Necesitatea unei abordări pragmatice
Dincolo de structura acționariatului, consultantul economic atrage atenția asupra unei probleme structurale grave: dependența toxică a statului de dividendele acestor companii. În loc ca profiturile să fie reinvestite pentru expansiune și modernizare, ele sunt adesea confiscate de Guvern pentru a acoperi cheltuieli curente. Adrian Negrescu avertizează că mesajele trunchiate ale politicienilor mizează pe lipsa de educație financiară a populației.
Companiile strategice listate pe bursă, precum Hidroelectrica, Romgaz și Transgaz, au demonstrat că menținerea controlului statului, combinată cu transparența și disciplina pieței de capital, poate aduce beneficii semnificative atât pentru investitori, cât și pentru economia națională.
