Conform Csid.ro: Multe persoane se confruntă cu un obicei aparent nevinovat, dar adesea inconștient: ciupitul pielii de pe degete, al cuticulelor sau al zonelor uscate, mai ales în momente de presiune psihică. Fie că este vorba despre o discuție tensionată, o ședință importantă sau o conversație emoțională, mâinile ajung aproape automat să smulgă mici fragmente de piele sau să le roadă. Specialiștii atrag atenția că acest gest nu este o simplă tic, ci ascunde explicații psihologice clare și poate fi un semnal al unor stări interioare mai profunde.
Comportament automată, nu doar un „tic nervos”
Psihiatrii cataloghează aceste acțiuni drept comportamente repetitive centrate pe corp (body-focused repetitive behaviors – BFRB). Acestea apar frecvent în situații care implică stres, anxietate sau tensiune emoțională și pot funcționa ca un mecanism de autoreglare. Deși din exterior pot părea gesturi banale și lipsite de importanță, ele sunt adesea învățate în timp și devin automatizate. Creierul, în căutarea unei forme de calmare sau de „descărcare” a tensiunii, asociază aceste mișcări repetitive cu o senzație de ameliorare, chiar și atunci când atenția este focalizată asupra altor activități.
Motivația din spatele gesturilor în momente cheie
În timpul interacțiunilor sociale cu o încărcătură emoțională semnificativă, creierul procesează concomitent informații de natură cognitivă și emoțională. În acest context complex, gesturile repetitive, precum ciupitul pielii sau rosul unghiilor, pot deveni o strategie de reglare a stresului intern. Medicii explică faptul că aceste comportamente acționează ca o „supapă” pentru anxietate sau tensiune, oferind o ușurare temporară și un calm de scurtă durată. Problema apare atunci când efectul este efemer, iar obiceiul se consolidează, devenind din ce în ce mai automat și greu de controlat.
Când obiceiul devine un semnal de alarmă
În formele sale incipiente, acest tip de comportament poate fi perceput doar ca un obicei deranjant. Însă, în momentul în care duce la apariția unor răni, sângerări, infecții sau la dificultăți majore în a controla impulsul, specialiștii suspectează o posibilă tulburare de tip excoriație (skin-picking disorder). Un alt criteriu important de evaluare este impactul pe care îl are acest comportament asupra vieții sociale a persoanei: sentimente de rușine, evitarea contactului cu ceilalți sau încercări repetate, dar nereușite, de a renunța la obicei.
Abordările recomandate de specialiști se concentrează, în primul rând, pe creșterea conștientizării. Multe persoane nu realizează exact momentul în care încep să își atingă sau să își ciupească pielea. Printre strategiile utile menționate de experți se numără identificarea factorilor declanșatori, cum ar fi stresul, conversațiile dificile sau chiar plictiseala. De asemenea, se recomandă ocuparea mâinilor cu obiecte alternative, precum mingi antistres sau fidget-uri, și exersarea tehnicilor de mindfulness pentru a observa impulsul înainte de a acționa. În cazurile considerate mai severe, terapia cognitiv-comportamentală poate oferi soluții eficiente.
Deși poate fi considerat un obicei minor, ciupitul pielii sau al cuticulelor oferă adesea o perspectivă mai amănunțită asupra stării emoționale a unei persoane decât un simplu „tic nervos”. Este un comportament automat, format în timp, care apare predominant în acele momente în care creierul caută o modalitate rapidă și imediată de a gestiona tensiunea internă.
Sursa: Csid.ro
