Conform Economica: Descoperire revoluționară: Prima hartă globală a rețelelor fungice
Cercetătorii au realizat prima hartă globală a rețelelor fungice micorizale arbusculare, dezvăluind unde aceste structuri subterane, esențiale pentru sănătatea planetei, ating cea mai mare densitate. Aceste rețele complex ramificate colaborează cu majoritatea plantelor terestre, facilitând schimbul de nutrienți vitali, precum azotul și fosforul, în schimbul carbonului.
Pajiștile sălbatice, „giganții invizibili” ai Terra
Se pare că cele mai dense „păduri fungice” de pe Pământ se găsesc sub pajiștile sălbatice, în special în zonele de mare altitudine sau inundate, cum ar fi Everglades din Florida. Primii 15 centimetri de sol din aceste ecosisteme neatinse de om concentrează aproximativ 40% din biomasa globală a acestor fungi. Această descoperire subliniază rolul crucial al pajiștilor neperturbate ca absorbant fiabil de carbon. Justin Stewart, biolog evoluționist la Society for the Protection of Underground Networks, a declarat: „Aceasta schimbă modul în care discutăm despre cum este distribuită viața pe Pământ.”
Practici agricole intensive par să decimeze aceste rețele. Solul vegetal din culturi prezintă o densitate a miceliilor fungal cu aproximativ 50% mai mică, în medie, comparativ cu ecosistemele naturale. Renunțarea la pajiștile sălbatice, considerate mai ușor de exploatat decât pădurile, duce la pierderea unor resurse subterane de o importanță majoră.
Giganticele rețele de hife, un motor al ciclului carbonului
Ciupercile micorizale arbusculare sunt alcătuite din fire microscopice de hife, care formează o vastă rețea subterană. Aceasta funcționează ca un sistem de transport bidirecțional, permițând nutrimenților și carbonului să circule între sol și plante. Se estimează că aceste fungi absorb anual circa 4,3 miliarde de tone echivalent dioxid de carbon, o cantitate echivalentă cu aproximativ 11% din emisiile globale de combustibili fosili înregistrate în 2021.
Până acum, distribuția globală a acestor fungi era o necunoscută majoră. „E ca și cum am spune că știm că în fiecare zi 100 de milioane de mașini se deplasează pe Pământ, dar nu avem nicio idee ce rețea rutieră facilitează acest lucru”, a explicat Stewart. Echipa sa a compilat date din peste 16.000 de probe de sol colectate în 322 de studii anterioare, acoperind toate continentele și nouă biomi. Cu ajutorul inteligenței artificiale, au cartografiat densitatea hifelor la nivel de 1 kilometru pătrat de sol vegetal la nivel mondial.
Dacă toate hifele identificate ar fi dispuse în linie dreaptă, cercetătorii estimează că acestea s-ar întinde pe aproximativ 110 cvadrilioane de kilometri, o distanță astronomică, apropiată de un miliard de ori de la Pământ la Soare. Pajiștile sălbatice au înregistrat cea mai mare densitate de hife (6,6 metri pe centimetru cub), în timp ce culturile agricole au avut cea mai mică (3,8 metri pe centimetru cub). Potrivit studiului, utilizarea fungicidelor, dar și a îngrășămintelor cu fosfor și azot, ar putea explica raritatea acestor fungi în terenurile cultivate.
Regiuni precum pădurile tropicale și deșerturile necesită o eșantionare suplimentară pentru o imagine mai clară. Cercetătorii preconizează actualizarea hărții în următorii cinci ani.
Andrea Genre, expertă în ciuperci micorizale arbusculare de la Universitatea din Torino, Italia, a subliniat că această hartă „era urgent necesară” și „poate oferi informații pentru strategii mai eficiente pentru conservarea și restaurarea biodiversității, managementul agricol și atenuarea schimbărilor climatice”.
Sursa: Economica
